CSJ. Decizia nr. 4756/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4756/2003
Dosar nr.1625/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Argeş, secţia penală, în baza art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I. la o pedeapsă de 20 de ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 6 ani.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul aflat în detenţie preventivă, dispunându-se, totodată, prelungirea arestului preventiv, până la 21 februarie 2003.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuţit, corp delict, folosit la comiterea infracţiunii.
S-a constatat că A.V. a renunţat la acţiunea civilă.
Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu de avocat la urmărire şi 300.000 lei la instanţa de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut din probe, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul A.I., împreună cu soţia sa, A.E., locuia în comuna Băbana, judeţul Argeş şi în ultimii ani, între aceştia, s-a instalat o stare conflictuală şi tensionată, generată de consumul exagerat de alcool al ambilor.
În ziua de 23 aprilie 2002, inculpatul a consumat în domiciliu o cantitate mai mare de ţuică, iar soţia sa s-a deplasat la bufetul din comună, unde a făcut acelaşi lucru.
În jurul orelor 21,00, A.E. a revenit acasă, astfel că între cei doi a avut loc o discuţie contradictorie care a degenerat în ceartă şi inculpatul a luat din cămara casei un cuţit cu lungimea lamei de 18 cm şi i-a aplicat soţiei sale 29 de lovituri de cuţit, în mai multe zone ale corpului, după care a lăsat-o pe timpul nopţii.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală – autopsie, întocmit de Serviciul Medico-Legal Argeş, rezultă că moartea numitei A.E. a fost violentă, ea s-a datorat unei hemoragii superioare, care, a survenit în urma unui politraumatism de membre superioare şi inferioare şi torace, prin lovire, cu un obiect tăietor-înţepător.
S-a mai precizat că între semnele de violenţă produse cu obiectul tăietor-înţepător (plăgile tăiate) şi deces, există legătură directă de cauzalitate.
În contextul situaţiei de fapt expuse şi reţinute, constând în aceea că la data de 23 aprilie 2002, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o de mai multe ori cu cuţitul, pe soţia sa, A.E., cauzându-i leziuni corporale ce au dus la decesul acesteia. Prin aceasta, inculpatul A.I. a comis infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., text de lege, în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 6 ani.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei, s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că pedeapsa aplicată este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Reţinând că nu au încetat cauzele şi condiţiile care au dus la arestarea inculpatului şi că s-a dovedit pe deplin vinovăţia sa în comiterea infracţiunii de omor calificat, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă, timpul executat în prevenţie, prelungindu-i-se, totodată, durata arestării preventive, cu 30 de zile.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului, cu care a fost comisă fapta.
S-a luat act de renunţarea lui A.V. la exercitarea acţiunii civile în procesul penal.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia nr. 76/ A din 18 martie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, se declară recurs, de către inculpatul A.I., criticând-o pentru netemeinicie, constând în aplicarea unei pedepse greşit individualizate.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Analiza probatoriului administrat în cauză arată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, reţinând o corectă situaţie de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare faptelor, aplicând şi o pedeapsă legală, bine individualizată, în raport de criteriile rezultate din dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv, cu vinovăţia inculpatului.
Nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, faţă de gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările şi modul în care a comis-o şi care, constituie circumstanţe agravante de fapt constând în cele 29 lovituri de cuţit date de inculpat şi părăsirea ulterior, a victimei, căzute în curte, situaţii, ce dau faptei un grad sporit de pericol social.
În prezenţa, acestui grad sporit de pericol social, pedeapsa aplicată de 20 de ani închisoare, reflectând gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea persoanei acestuia, nu este deloc prea mare, exagerată, cum susţine inculpatul, ci, dimpotrivă, este corespunzătoare finalităţii înscrise, în art. 52 C. pen.
În consecinţă, hotărârea primei instanţe fiind temeinică şi legală, în mod judicios, a fost menţinută de instanţa de apel, prin respingerea apelului, încât, recursul de faţă, apare ca nefondat şi va trebui respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 18 martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2002, la 24 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4755/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 4757/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
