CSJ. Decizia nr. 4848/2003. Penal. Decretul 328/1966. Recurs în anulare

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4848/2003

Dosar nr. 2945/2003

Şedinţa publică din 29 octombrie 2003

Asupra recursului în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 401 din 8 iunie 2000 a Judecătoriei Reşiţa s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului P.P.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de mai sus, reţinându-se în fapt că, la 21 august 1999, inculpatul a fost oprit de lucrătorii de poliţie, iar după o prealabilă verificare a îmbibaţiei alcoolice cu fiola alcoolscop a fost condus la un spital, unde a refuzat recoltarea probelor biologice, pentru stabilirea gradului de alcoolemie.

Instanţa de fond, pronunţând o soluţie de achitare, a reţinut că probele administrate, nu au făcut dovada refuzului recoltării probelor biologice.

Tribunalul Caraş-Severin, prin Decizia penală nr. 454 din 20 noiembrie 2000, a respins apelul declarat de procuror.

Prin Decizia penală nr. 313 din 12 aprilie 2001, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul procurorului, a casat hotărârile judecătoreşti, recurate şi a condamnat pe inculpat la un an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, reţinând că acesta a comis cu vinovăţie infracţiunea, pentru care a fost trimis în judecată.

Împotriva acestor hotărâri definitive s-a declarat recurs în anulare.

Prin motivele scrise s-a susţinut, în esenţă, următoarele:

- hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea legii prin aceea că în cauză se impunea o soluţie de achitare, fapta dedusă judecăţii neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii rutiere, prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966.

În susţinerea recursului în anulare au fost invocate dispoziţiile art. 409 alin. (1) partea I, pct. 2 C. proc. pen., dispoziţii în raport de care vor fi examinate hotărârile atacate, constatându-se a fi fondat recursul în anulare, dar pentru considerentele ce urmează.

În mod corect, instanţa de recurs, Curtea de Apel Timişoara, a reţinut că inculpatul se face vinovat de infracţiunea, prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, atâta timp cât a refuzat, mai întâi, de a da curs invitaţiei lucrătorilor de poliţie de a se deplasa în vederea recoltării probelor biologice după care, fiind condus cu forţa la spital, inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice.

În faza urmăririi penale martorii audiaţi (S.M. şi T.P.) au confirmat conduita inculpatului, care a refuzat recoltarea probelor biologice, declaraţii care s-au coroborat cu prima declaraţie a inculpatului, precum şi cu documentul semnat şi parafat de medicul S.M., martorii asistenţi şi lucrătorii de poliţie.

Împrejurarea că, ulterior, în faza judecăţii, martorii au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, cu motivarea că au fost supuşi la presiuni psihice, este fără relevanţă la stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii rutiere dedusă judecăţii, inclusiv a vinovăţiei inculpatului.

Afirmaţia se justifică, pe de o parte, prin aceea că, potrivit art. 63 C. proc. pen., legea nu face nici o distincţie în ceea ce priveşte valoarea probată a mijloacelor de probă, prevăzute în art. 64 C. proc. pen., după cum au fost administrate în faza urmăririi penale ori a judecăţii.

Pe de altă parte, este neverosimilă motivaţia privind revenirea la declaraţiile anterioare a martorilor, deoarece activitatea de supunere la recoltarea probelor biologice a fost desfăşurată în mod public şi nici nu s-a făcut dovada presiunilor psihice sau a felului în care s-au realizat aceste presiuni.

Ori, în raport de solicitarea probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa judecăţii este fără echivoc dovedită conduita inculpatului, de sustragere de la probele biologice.

Dar, având în vedere contextul obiectiv în care s-a desfăşurat această activitate materială, cu referire la comportamentul violent al lucrătorilor de poliţie asupra inculpatului, care a putut genera acestuia o reacţie de refuz a recoltării probelor biologice în vederea stabiliri alcoolemiei, cât şi datele ce caracterizează pozitiv pe inculpat, vârsta acestuia, se apreciază că fapta inculpatului prin conţinutul ei concret a adus o atingere minimă valorii ocrotită de lege, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, lipsindu-i gradul de pericol necesar unei infracţiuni.

Pe cale de consecinţă, sub acest aspect recursul în anulare este fondat, urmând a se admite în conformitate cu art. 4141 C. proc. pen., combinat cu art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a se casa hotărârile atacate şi rejudecând cauza în aceste limite se va dispune achitarea inculpatului P.P.M., pentru infracţiunea rutieră prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b1) C. proc. pen.

Conform art. 91 C. pen., se va aplica inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în limitele legale prevăzute de lege, la data săvârşirii infracţiunii dedusă judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 401 din 8 iunie 2000 a Judecătoriei Reşiţa, deciziei penale nr. 454 din 20 noiembrie 2000 a Tribunalului Caraş-Severin şi deciziei penale nr. 313 din 12 aprilie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul P.P.M.

Casează hotărârile atacate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achită pe inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966.

În baza art. 91 lit. c) C. pen., aplică inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 500.000 lei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 4848/2003. Penal. Decretul 328/1966. Recurs în anulare