CSJ. Decizia nr. 4849/2003. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4849/2003
Dosar nr. 2329/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149 din 6 iulie 1998 a Tribunalul Bihor, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1503 din 6 aprilie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, inculpatul N.A. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- câte 10 luni închisoare, pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza sentinţei penale nr. 149/1998 a Tribunalului Bihor, definitivă şi executorie, aceeaşi instanţă a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 323/1998 din 3 mai 2000, mandat care nu a putut fi adus la îndeplinire întrucât condamnatul a părăsit ţara, fiind localizat pe teritoriul Regatului Belgiei.
Împotriva deciziei penale nr. 1503 din 6 aprilie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, condamnatul N.A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând rejudecarea cauzei întrucât nu a fost legal citat.
Contestaţia în anulare formulată de condamnatul N.A., este nefondată urmând a fi respinsă.
Potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar conform dispoziţiilor art. 291 alin. (1) din acelaşi cod, judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura de citare a fost îndeplinită.
Faţă de aceste prevederi legale în condiţiile în care din dispozitivul deciziei penale nr. 37 din 25 februarie 1999 a Curţii de Apel Oradea, reiese că inculpatul avea ultimul domiciliu în oraşul Oradea, unde a fost citat, neindicând altă adresă.
Se constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită, inculpatul nefiind lipsit de posibilitatea de a-şi formula apărările necesare, astfel că solicitarea sa privind casarea hotărârii de condamnare şi rejudecarea cauzei nu poate fi primită.
Conform art. 40 din Legea nr. 296/2001 statul român la propunerea motivată a Ministerului Justiţiei, a cerut Regatului Belgiei extrădarea inculpatului N.A., acesta fiind predat administraţiei penitenciarelor, în vederea executării pedepsei pentru care s-a emis mandatul de executare.
Solicitarea condamnatului de a fi rejudecată cauza în recurs, în baza art. 43 din Legea nr. 296/2001, privind extrădarea, cu referire la art. 19 din aceeaşi lege, în considerarea asigurării date de Ministerul Justiţiei, este pertinentă, însă nu în procedura contestaţiei în anulare, nefiind prevăzut acest motiv printre cazurile arătate expres şi limitativ prin dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Faţă de cele ce preced urmează să fie respinsă contestaţia în anulare formulată de condamnatul N.A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de condamnatul N.A., împotriva deciziei penale nr. 1503 din 6 aprilie 2000, pronunţată în dosarul nr. 1391/1999 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4848/2003. Penal. Decretul 328/1966. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 485/2003. Penal → |
|---|
