CSJ. Decizia nr. 485/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 485/2003
Dosar nr. 4498/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 10 mai 2002, a Tribunalului Galaţi , a fost condamnat şi inculpatul P.Şt. la pedeapsa de 2 ani închisoare în baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen. ( fapta din 28 ianuarie 2002) şi la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie,prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), c), d), f) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., faptă săvârşită în noaptea de 29 ianuarie 2002.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi a dispus ca inculpatul P.Şt. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare sporită la 4 ani închisoare.
Potrivit art. 71 C. pen., a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., în referire la art. 148 lit. h) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului L.C. durata reţinerii şi arestării preventive începând de la 1 februarie 2002 şi din pedeapsa aplicată inculpatului P.Şt. durata arestării preventive, cu începere de la 2 februarie 2002 şi până la data de 10 mai 2002,pentru ambii inculpaţi.
A constatat că prejudiciul cauzat părţilor vătămate B.I. şi B.D. a fost acoperit parţial prin restituire.
În temeiul dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., art. 88, art. 1000 şi art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpaţii L.C.C. şi P.Şt., în solidar, iar pe inculpatul minor P.Şt. în solidar cu părţile responsabile civilmente P.G. şi P.M., să plătească părţilor civile B.I. şi B.D., suma de 2.500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpatul L.C.C. suma de 90.000 lei, de la inculpatul P.Şt. suma de 90.000 lei pentru care martorul cumpărător de bună credinţă nu s-a constituit parte civilă.
În baza dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul L.C.C. la plata sumei de 1.300.000 lei şi pe inculpatul P.Şt. în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză, a stabilit următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 28 ianuarie 2002 pe timp de noapte, inculpaţii L.C. şi P.Şt., au pătruns prin escaladare în curtea locuinţei părţilor vătămate B.I. şi B.D. de unde, dintr-un hambar au luat doi saci cu grâu, în greutate totală de aproximativ 70 kg.
Cei doi inculpaţi au vândut apoi grâul sustras martorului H.V. cu suma de 180.000 lei, fără ca acesta să cunoască provenienţa ilicită a cantităţii de grâu cumpărată.
În cursul urmării penale cei doi saci de grâu au fost ridicaţi de la locuinţa martorului H.V. şi restituiţi părţii vătămate.
Părţile vătămate B.I. şi B.D. au arătat că valoarea prejudiciului este de 300.000 lei, dar întrucât prejudiciul a fost acoperit prin restituire, pentru această faptă nu s-au constituit părţi civile.
Martorul H.V., cumpărător de bună credinţă în faza de urmărire penală s-a constituit parte civilă cu suma de 180.000 lei. Audiat în instanţă martorul a declarat că deşi banii nu i-au fost restituiţi, nu se mai constituie parte civilă.
În seara zilei de 29 ianuarie 2002 , în jururl orelor 22,oo inculpaţii L.C.C. şi P.Şt. s-au hotărât să meargă din nou la locuinţa părţilor vătămate B.I. şi B.D., pentru a sustrage bunuri.
Cei doi inculpaţi, au pătruns, prin escaladarea gardului în curtea locuinţei părţilor vătămate. Apoi inculpatul P.Şt. ce avea o pungă de plastic în faţă, a pătruns pe un geam în locuinţa părţilor vătămate, având asupra sa şi o bucată de fier, luată din curtea aceleiaşi locuinţe.
Din cauza zgomotului produs, părţile vătămate au sesizat prezenţa inculpatului P.Şt. în locuinţă. Legat de acest aspect, inculpatul P.Şt. le-a lovit pe cele două părţi vătămate, ducându-le în camere separate. Pentru că partea vătămată B.D. a ţipat după ajutor, inculpatul P.Şt. i-a pus acesteia o pernă pe faţă.
Inculpatul P.Şt. i-a deschis uşa, prin interior, inculpatului L.C.C., acesta intrând în locuinţă.
Apoi, cei doi inculpaţi au căutat prin încăperile locuinţei luând din casă printre altele : butelia de la aragaz, un aparat radio, o pompă pentru stropit, un foarfece, un fierăstrău, un topor, două cearşafuri, un set furculiţe şi linguri inox,pe care le-au pus într-un sac.
La plecare, inculpatul P.Şt. le-a luat părţilor vătămate B.I. şi B.D. şi sumele de 18.000 lei şi respectiv 150.000 lei,după ce i-a controlat în buzunare.
Inculpaţii L.C.C. şi P.Şt. au plecat din locuinţă şi fiind în curte, partea vătămată B.I. a reuşit să le ia celor doi pompa de stropit.
Inculpaţii au părăsit curtea locuinţei părţilor vătămate având asupra lor celelalte bunuri sustrase.
Ulterior inculpaţii L.C.C. şi P.Şt. au vândut butelia pentru aragaz sustrasă din locuinţa părţilor vătămate, martorei G.C., cu suma de 200.000 lei, fără ca aceasta să cunoască provenienţa ilicită a bunului cumpărat.
Martora G.C. a vândut butelia unei persoane necunoscute tot cu suma de 200.000 lei.
În cursul urmăririi penale, au fost recuperate şi restituite părţilor vătămate următoarele bunuri : fierăstrăul, toporul, aparatul radio şi foarfecul.
Părţile vătămate B.I. şi B.D. au declarat că valoarea prejudiciului cauzat prin această faptă este de 5.000.000 lei.
Deoarece, nu le-au fost restituite toate bunurile s-au constituit părţi civile cu suma de 2.500.000 lei pretenţii cu care inculpaţii au fost de acord.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate B.I. şi B.D., proceselor verbale de cercetare la faţa locului şi de percheziţie domiciliară întocmite de organele de poliţie şi declaraţiile martorilor H.V. şi G.C.
Audiaţi atât în faza de urmărire penală, cât şi la judecarea cauzei în fond, inculpaţii L.C.C. şi P.Şt. au avut o atitudine sinceră, au recunoscut şi regretat faptele săvârşite .
S-a reţinut, astfel că, în drept fapta inculpaţilor L.C.C. şi P.Şt. de a pătrunde împreună prin escaladare şi pe timp de noapte în locuinţa părţilor vătămate B.I. şi B.D. şi de a sustrage bunuri în valoare de 300.000 lei în scopul însuşirii pe nedrept, întruneşte elementele constituitive ale infracţiunii de furt calificat , prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.
Că fapta aceloraşi inculpaţi de a pătrunde împreună pe timp de noapte în locuinţa părţilor vătămate B.I. şi B.D. şi de a le deposeda prin violenţă de bunuri în valoare de 5.000.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a),d), f) C. pen.
Pentru această faptă, pentru inculpatul P.Şt. în încadrarea juridică s-a dispus a se reţine şi forma calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., deoarece a săvârşit fapta având faţa acoperită cu o pungă din plastic pentru a nu fi recunoscut.
Deoarece, la data săvârşirii faptelor inculpatul P.Şt. era minor, în încadrarea juridică a faptelor săvârşite de acesta s-au reţinut dispoziţiile art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), iar pentru inculpatul major L.C.C. se va reţine circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat celor doi inculpaţi, s-a avut în vedere modul şi împrejurările concrete în care aceştia au săvârşit faptele, gradul de pericol social concret al acestora, valoarea prejudiciului cauzat şi faptul că acesta a fost acoperit parţial prin restituire, dar şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat. Inculpatul L.C.C. are doar 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, nu are antecedente penale, la data săvârşirii faptelor lucra ca muncitor necalificat la S.C. M. S.A. Galaţi, a recunoscut şi regretat faptele.
Inculpatul P.Şt. are doar 3 clase, nici el şi nici părinţii săi nu au o ocupaţie, tatăl acestuia este cunoscut cu antecedente penale, prezintă retard mental uşor, nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretă faptele.
Faţă de elementele de individualizare de mai sus instanţa şi-a format convingerea, că scopul pedepselor şi reeducarea celor doi inculpaţi pot fi realizate prin condamnarea celor doi inculpaţi la pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel inculpaţii L.C.C. şi P.Şt., care personal şi prin apărători au solicitat redozarea pedepselor aplicate pe care le apreciază ca fiind prea severe.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 430/A din 5 septembrie 2002 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii L.C.C. şi P.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 198 din 10 mai 2002 a Tribunalului Galaţi.
S-a dedus durata arestării preventive pentru inculpatul P.Şt. de la 2 februarie 2001 la 5 septembrie 2002.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs doar inculpatul P.Şt., reluând motivul invocat prin apel şi anume a cerut, reaprecierea, reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Verificându-se actele dosarului în raport de infracţiunile comise de inculpatul-recurent, gradul sporit de pericol social al faptelor, dar şi de starea sănătăţii făptuitorului minor, ce prezintă, uşor retard mintal, şi provine dintr-o familie cu unele probleme de comportament social, pedeapsa rezultantă, precum şi cele componente, se constată a fi stabilite spre limita inferioară a textelor de încriminare pentru minori.
Aşadar, respectându-se toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privitor atât la condiţiile concrete ale comiterii faptelor penale, precum şi cele ce caracterizează persoana recurentului, pedeapsa pe care o are de executat, de 4 ani închisoare, nu poate fi socotită, ca excesivă.
Ca atare, hotărârea atacată va fi menţinută, iar recursul respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.St. împotriva deciziei penale nr. 430/A din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 februarie 2002 la 31 ianuarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4849/2003. Penal. Contestaţie în anulare.... | CSJ. Decizia nr. 4851/2003. Penal → |
|---|
