CSJ. Decizia nr. 4851/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4851/2003
Dosar nr. 2422/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 727 din 13 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.V.I. şi I.N., împotriva deciziei penale nr. 159 din 14 iunie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 46 din 29 martie 2002, Tribunalul Tulcea i-a condamnat pe inculpaţii I.V.I. şi I.N. la pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. proc. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi sub supraveghere, pe o durată de 5 ani.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864, raportat la art. 83 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 32.136.820 lei, către partea civilă SNP P. SA.
Infracţiunea comisă de cei doi inculpaţi a constat în aceea că, în noaptea de 28 mai 2002, având feţele acoperite, ei au pătruns în incinta Staţiei PECO, au imobilizat-o pe gestionara benzinăriei şi au sustras suma de 44.289.000 lei.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 159 din 14 iunie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi de inculpaţi, a înlăturat aplicarea art. 861 C. pen. şi a dispus aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), deducând durata arestării preventive de la 7 decembrie 2001, la 6 aprilie 2002.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat menţinerea hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Curtea Supremă de Justiţie, respingând recursurile ca nefondate, a constatat că individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor s-a făcut în mod just.
Împotriva acestei decizii penale definitive, condamnaţii I.V.I. şi I.N. au formulat contestaţii în anulare, solicitând admiterea acestora şi desfiinţarea hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., art. 387 şi următoarele C. proc. pen.
S-a susţinut că la termenul la care s-a judecat cauza în recurs de către Curtea Supremă de Justiţie, 13 februarie 2003, procedura de citare a inculpaţilor nu a fost îndeplinită conform legii.
Examinând cererea şi constatând că aceasta a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei s-au invocat dovezi care sunt la dosar, Curtea Supremă de Justiţie, la termenul de judecată din 18 iunie 2003 a admis în principiu, potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia în anulare formulată de condamnaţii I.V.I. şi I.N. şi a fixat termen pentru judecarea contestaţiei în anulare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 392 alin. (1) C. proc. pen., Curtea găseşte contestaţia în anulare întemeiată.
Cauza penală nr. 2940/2002, privind recursurile declarate de inculpaţii I.V.I. şi I.N. a avut două termene de judecată pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, respectiv la 7 noiembrie 2002 şi 13 februarie 2003.
La primul termen de judecată inculpaţii, aflaţi în stare de libertate, au lipsit, iar procedura de citare a acestora a fost viciată, în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare neindicându-se motivul afişării.
Potrivit dispoziţiilor art. 38511 C. proc. pen. şi art. 177 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii trebuia citaţi pentru termenul următor la adresa la care locuiau.
Instanţa de recurs a omis să dispună citarea inculpaţilor şi, la termenul din data de 13 februarie 2003, când inculpaţii au lipsit din nou, cauza s-a judecat, încălcându-se dispoziţiile legale care reglementează desfăşurarea procesului penal sub sancţiunea nulităţii.
Aşa fiind, Curtea urmează să admită contestaţia în anulare formulată de condamnaţii I.V.I. şi I.N. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen., să desfiinţeze Decizia penală nr. 727 din 13 februarie 2003, pronunţată în dosar nr. 2940/2002 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, fixându-se termen pentru rejudecarea recursurilor, cu citarea părţilor la 21 ianuarie 2004.
Întrucât la data judecării recursurilor declarate de inculpaţi, aceştia se aflau în stare de libertate, iar ulterior au fost încarceraţi în baza mandatelor de executare a pedepsei nr. 60/3653/2001 din 5 martie 2003 şi respectiv nr. 61/3653/2001 din 5 martie 2003 emise de Tribunalul Tulcea, Curtea va dispune punerea lor de îndată în libertate, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de condamnaţii I.V.I. şi I.N.
Desfiinţează Decizia penală nr. 727 din 13 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 2940/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Fixează termen pentru judecarea recursurilor cu citarea părţilor la 21 ianuarie 2004.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor I.V.I. şi I.N. de sub puterea mandatelor de executare a pedepsei nr. 60/3653/2001 din 5 martie 2003 şi respectiv nr. 61/3653/2001 din 5 martie 2003 emise de Tribunalul Tulcea, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 485/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4852/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
