ICCJ. Decizia nr. 4987/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4987/2003
Dosar nr. 4228/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 284 din 10 iulie 2003, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul S.C. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 13 mai 2003 la zi şi prelungită măsura arestării preventive până la data de 11 august 2003.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag şi s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 12 mai 2003, partea vătămată M.D.C., student la Facultatea de Electrotehnică Braşov, se afla în autobuz în municipiul Braşov, cu intenţia de a se deplasa spre cămin şi având asupra sa o geantă de voiaj cu lucruri aduse de acasă de la părinţi, din municipiul Ploieşti.
În staţia Gara Braşov a urcat în autobuz şi inculpatul S.C. care, fără nici un motiv s-a îndreptat spre partea vătămată, i-a aplicat un pumn şi punându-i la gât lama unui briceag, i-a solicitat banii pe care îi are în buzunare.
Văzând că nu intervine nici un călător, partea vătămată i-a dat suma de 160.000 lei. Inculpatul văzând şi portofelul în buzunarul de la spate al pantalonilor s-a enervat, cerându-i-l.
Când partea vătămată a scos portofelul, inculpatul a luat din acesta suma de 1.000.000 lei, tăindu-l pe M.M.C. cu briceagul în zona bărbiei.
Ambele părţi au coborât în staţia din str. Lungă, inculpatul întorcându-se în fugă spre centrul oraşului, iar partea vătămată îndreptându-se spre Poliţia din zona căminelor studenţeşti.
În drum, întâlnind o patrulă de jandarmi, partea vătămată a încunoştiinţat-o despre faptă şi fiind urmărit de îndată, inculpatul a fost prins în apropiere, găsindu-se asupra sa suma de bani sustrasă şi briceagul.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, care a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepsei şi inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 223 din 3 septembrie 2003, Curtea de Apel Braşov a respins apelul parchetului, desfiinţând hotărârea atacată şi rejudecând, a înlăturat dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedeapsa la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a solicitat, în scris şi oral, personal şi prin apărător, reducerea pedepsei, motiv de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
La stabilirea pedepsei, instanţa de control judiciare a făcut o evaluare obiectivă şi completă a tuturor împrejurărilor comiterii infracţiunii în raport cu criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a constatat întemeiat că recunoaşterea săvârşirii infracţiunii de către inculpat şi lipsa antecedentelor penale constituie împrejurări valorificabil, în favoare la stabilirea pedepsei între limitele legale speciale, în condiţiile în care, atât normativ, cât şi prin modul concret de comitere, fapta prezintă un ridicat grad de pericol social.
Această apreciere este corectă, iar pedeapsa astfel cum a fost individualizată este necesară realizării scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Întrucât nici din examinarea din oficiu a hotărârii nu s-a constata existenţa vreunui caz de casare dintre cele arătate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata arestării preventive de la 13 mai 2003 la 5 noiembrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 223/P din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 13 mai 2003 la 5 noiembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4985/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5032/2003. Penal → |
|---|
