ICCJ. Decizia nr. 4991/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4991/2003
Dosar nr.4446/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 676 din 15 iulie 2003, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe inculpaţii:
- C.D.;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată D.E;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată Z.J.E.;
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., parte vătămată S.S.;
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 7 ani închisoare, parte vătămată C.G.;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 5 ani şi 6 luni închisoare, parte vătămată G.N.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă detenţia de la 13 septembrie 2001 la zi şi prelungită măsura arestării preventive de la 5 august 2003, la 3 septembrie 2003 inclusiv.
- C.R.G.;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la două pedepse de câte 3 ani închisoare şi o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni închisoare;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 3 ani şi 6 luni închisoare;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99, 109 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani şi 6 luni închisoare;
- în baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la un an şi 6 luni închisoare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă detenţia inculpatului de la 13 septembrie 2001 şi prelungită măsura arestării preventive de la 5 august 2003, la 24 august 2003.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, iar inculpatul minor şi cu părţile responsabile civilmente la 4.000.000 lei despăgubiri către partea civilă Z.J.E., la echivalentul în lei a 140 dolari S.U.A. către partea civilă C.G., pe inculpatul C.R.G. cu părţile responsabile civilmente la 1.800.000 lei către partea civilă S.M., iar pe inculpatul C.D. la 7.000.000 lei către partea civilă G.N.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părţii vătămate C.A. şi că partea vătămată D.E. a decedat, iar soţul acesteia nu s-a constituit parte civilă.
S-a luat act că partea vătămată S.S. nu s-a constituit parte civilă.
S-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 2.950.000 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi, inculpatul C.R.G. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat şi onorarii apărători oficiu.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în perioada 28 iulie 2001 – 1 septembrie 2001 cei doi inculpaţi, fraţi, au săvârşit mai multe infracţiuni de tâlhărie şi furt, după cum urmează:
1. La data de 28 iulie 2001, în timp ce partea vătămată D.E. se deplasa împreună cu soţul, martorul D.C. în Bucureşti pe str. Vatra Luminoasă, i-a fost smuls de la gât lanţul din aur de către inculpatul C.R.G. Pentru a o împiedica să îl urmărească pe făptuitor, inculpatul C.D. i-a pus piedică părţii vătămate, ambii inculpaţi reuşind să fugă.
Inculpaţii au fost recunoscuţi de către soţii D. din albumul foto şi au fost identificaţi cu ocazia procedurii recunoaşterii din grup.
Prejudiciul, în sumă de 3.500.000 lei, nu a fost recuperat.
2. La data de 31 iulie 2001, inculpatul C.R.G., însoţit de fratele său, inculpatul C.D., a smuls de la gâtul părţii vătămate S.S. lănţişorul din aur, ambii făptuitori fugind şi ascunzându-se într-un bloc din apropierea Parcului Morarilor din Bucureşti, sector 2.
Ambii inculpaţi au fost identificaţi de partea vătămată atât din albumul foto, cât şi în procedura recunoaşterii din grup.
3. La data de 21 august 2001, în staţia de pe b-dul Ferdinand din Bucureşti partea vătămată Z.J.E. a fost agresată de inculpatul C.R.G. în momentul în care vroia să urce în troleibuz, smulgându-i de la gât lănţişorul.
Partea vătămată a reuşit să prindă lănţişorul, rămânându-i o parte din lănţişor.
În timp ce se uita după inculpat, partea vătămată a fost atacată de către inculpatul C.D., care i-a smuls şi partea din lănţişor rămasă, ambii inculpaţii fugind.
Ambii inculpaţi au fost recunoscuţi din grup de către partea vătămată.
4. La data de 1 septembrie 2001, partea vătămată C.G., însoţită de martorul O.M., a fost acostată de cei doi inculpaţi pe şos. Pantelimon.
Cunoscându-i pe inculpaţi şi ştiind că au un comportament antisocial, partea vătămată a acceptat să poarte o discuţie. Inculpatul C.R.G. a întrebat-o pe partea vătămată dacă are bani şi la răspunsul negativ al acesteia, a controlat-o în buzunare, după care i-a cerut telefonul mobil. De frică partea vătămată i l-a dat, moment în care cei doi inculpaţi au fugit.
Fiind urmăriţi de partea vătămată şi martorul O.M., inculpatul C.D. i-a ameninţat cu un cuţit, cerându-le să nu mai vină după ei.
5. În ziua de 11 august 2001, în timp ce partea vătămată G.N. se afla în staţia de autobuz pe b-dul Ferdinand, inculpatul C.D. i-a smuls de la gât lănţişorul din aur după care a lovit-o cu palma peste ceafă şi a fugit.
Inculpatul a fost identificat de partea vătămată din albumul foto şi în procedura recunoaşterii din grup.
6. La data de 8 iulie 2001, inculpatul C.R.G. a deposedat-o prin violenţă de lănţişorul din aur pe partea vătămată S.M., aflată în staţia R.A.T.B. de la capătul liniei 69.
Partea vătămată l-a identificat pe inculpat în albumul foto şi cu ocazia recunoaşterii din grup.
7. La data de 18 februarie 2001, inculpatul C.R.G., ajutat de V.P., prin efracţie a sustras din autoturismul părţii vătămate C.A., parcat pe str. Făinari, sector 2, un radio casetofon.
La scurt timp inculpatul a fost oprit de organul de poliţie, fiind recuperat bunul sustras.
Inculpatul C.R.G. a recunoscut săvârşirea unora dintre faptele imputate, în timp ce inculpatul C.D. nu a recunoscut participarea sa la niciuna dintre infracţiuni.
Împotriva acestei hotărâri ambii inculpaţi au declarat apel, solicitând reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 559 din 22 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelurile inculpaţilor ca nefondate, constatând că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.D., care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de recurs priveşte cazul de casare arătat de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu este fondat.
Aşa cum rezultă din mijloacele de probă legal administrate în cursul procesului penal, inculpatul C.D., împreună cu fratele său, C.R.G., într-un interval scurt de timp, a săvârşit 4 infracţiuni de tâlhărie, osebit de fapta din 11 august 2001, pe care a comis-o singur.
Modul de operare a fost acelaşi, respectiv atac prin surprindere doar asupra unor persoane de sex feminin, de regulă în absenţa altor persoane care i-ar fi putut urmări.
Atât generic, cât şi concret, faptele săvârşite prezintă un ridicat grad de pericol social.
La individualizarea pedepselor pentru fiecare infracţiune au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi pe lângă pericolul social al infracţiunilor a fost constatată şi periculozitatea inculpatului – recurent, condamnat anterior pentru infracţiuni de furt şi având statutul de recidivist.
Faţă de cele ce preced, cererea de reducere a pedepsei nu este întemeiată, sancţiunea fiind corect individualizată şi, totodată, necesară realizării scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Cum nici din examinarea hotărârii, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, recursul inculpatului C.D. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată urmează să fie dedus timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 septembrie 2001, la 5 noiembrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 559 din 22 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 septembrie 2001, la 5 noiembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4917/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4995/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
