ICCJ. Decizia nr. 4985/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4985/2003
Dosar nr.4173/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 186 din 20 mai 2003 a Tribunalului Mureş, secţia penală, a fost condamnat inculpatul N.I. în baza art. 174 alin. (1) C. pen., la 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 13 noiembrie 2001, la zi.
Inculpatul a fost obligat, potrivit art. 113 C. pen., la tratament medical până la însănătoşire.
S-a mai dispus obligarea inculpatului la plata unei contribuţii lunare de 476.330 lei (câte 238.165 lei) în favoarea minorilor B.A., începând cu data de 13 noiembrie 2001 până la majoratul minorilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că victima B.C. şi inculpatul N.I., care se cunoşteau de mai multă vreme şi întreţineau relaţii intime, s-au întâlnit în seara de 12 noiembrie 2001 pe str. Târgului din municipiul Tg. Mureş şi au intrat într-un imobil nelocuit din str. Kogălniceanu nr. 1 unde au discutat despre faptul că victima ar fi rămas însărcinată. Cei doi nu s-au pus de acord cu privire la sarcină, discuţiile degenerând în acte de violenţă exercitate de inculpat asupra victimei, pe care a lovit-o cu pumnii şi picioarele peste tot corpul. După aceasta inculpatul a pus victima pe o masă şi a ştrangulat-o cu ajutorul unei sârme, ale cărei capete au fost legate de o ţeavă din perete.
Ca urmare a actelor de violenţă exercitate, victima a încetat din viaţă.
Potrivit raportului medico-legal de autopsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice prin ştrangulare-comprimare cu laţ. S-a stabilit că celelalte leziuni de violenţă nu au legătură cu decesul şi că victima nu era însărcinată.
În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, raportul concluzionând că N.I. prezintă diagnosticul „Epilepsie grand-mall, fond sechelar encefalopat. Intelect liminar” şi că a comis fapta cu discernământ diminuat, recomandând măsuri de siguranţă cu caracter medical, conform art. 113 C. pen.
Sub aspectul laturii civile s-a reţinut că victima avea în întreţinere doi copii minori şi că aceştia sunt îndreptăţiţi la plata unei despăgubiri lunare de câte 238.165 lei pentru prejudiciul suferit prin moartea mamei lor.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii întocmit de organele de urmărire penală, a actelor medico-legale arătate, a declaraţiilor martorilor K.A.M. şi N.L., probe coroborate cu recunoaşterile depline şi amănunţite ale inculpatului.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, prin Decizia nr. 141 din 10 septembrie 2003, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe considerând nefondate solicitările de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 73, 74 şi art. 113 C. pen.
S-a apreciat în raport de probele administrate că nu sunt incidente dispoziţiile art. 73 C. pen., că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante şi că măsura de siguranţă a fost luată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul N.I., care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi art. 14 C. proc. pen. a susţinut că în cauză, în mod greşit nu s-a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă, impunându-se reducerea ei prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen.
Recursul declarat este neîntemeiat.
1. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea la data de 12 noiembrie 2001 a infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Probele administrate au confirmat că după o discuţie cu victima, care a afirmat că ar fi însărcinată în urma relaţiilor sexuale cu recurentul inculpat, acesta s-a enervat, aplicând multiple lovituri victimei, în toate zonele corpului, după care a ştrangulat-o de gât cu ajutorul unei sârme, cauzându-i decesul imediat.
Din materialul probator al cauzei nu a rezultat existenţa vreunui fapt ori gest din partea victimei, căruia să îi fie atribuită semnificaţia juridică a provocării, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. Aşa fiind, actele agresive sunt imputabile exclusiv inculpatului şi nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.
2. Faţă de modul în care a fost comisă fapta, de pericolul social al acesteia, de persoana inculpatului şi de starea sa de sănătate, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, instanţele au concluzionat că acesta a comis fapta cu discernământ diminuat, individualizând pedeapsa în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la 12 ani închisoare.
Această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea făptuitorului şi reintegrarea sa în comunitate.
Deoarece au fost respectate cerinţele textelor legale arătate, iar în cauză nu rezultă existenţa unor împrejurări din cele menţionate în art. 74 C. pen., care să justifice răspunderea penală atenuată, critica inculpatului, în sensul greşitei individualizări a pedepsei este nefondată.
Întrucât ambele motive de casare sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului de la 13 noiembrie 2001 la 5 noiembrie 2003, şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 141/ A din 10 septembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 noiembrie 2001, la 5 noiembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4984/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4987/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
