ICCJ. Decizia nr. 4988/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4988/2003
Dosar nr. 4286/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 390 din 28 mai 2003 a Tribunalului Timiş, a fost condamnat inculpatul D.C. la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 13 ianuarie 2003, la zi.
Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată M.I. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt, că, în noaptea de 12 ianuarie 2003, în jurul orelor 2300, partea vătămată M.I. s-a deplasat de la locuinţa sa situată pe strada Olimpiei din Timişoara, intenţionând să ajungă la un magazin alimentar din apropiere pentru unele cumpărături.
În apropierea casei, la o distanţă de circa 60 m, aceasta a fost acostată de inculpatul D.C. care, pretextând că este lucrător de poliţie i-a cerut părţii vătămate să-l însoţească la maşină pentru a se legitima, însă în momentul imediat următor, profitând de lipsa de vigilenţă a victimei, i-a aplicat o lovitură puternică în zona feţei, urmată de alte lovituri însoţite de cererea cedării banilor pe care aceasta i-ar fi posedat.
Partea vătămată a încercat să riposteze agresiunii inculpatului, lovindu-l şi ea, însă cu toate acestea a fost învinsă de forţa acestuia şi imobilizată la sol, urcându-se apoi peste ea, căutând-o prin buzunarele hainei, de unde şi-a însuşit paşaportul şi suma de 50.000 lei.
În acest timp, partea vătămată a început să ţipe şi să-şi strige fiii în ajutor, care auzind strigătul de ajutor al mamei au ajuns la aceasta, reuşind să-l imobilizeze pe agresor, legându-l cu sârmă de mâini şi de picioare până la sosirea organelor de poliţie.
În urma agresiunii partea vătămată M.I. a suferit leziuni la nivelul piramidei nazale sub formă de echimoze care pot data din data de 12 ianuarie 2003 şi care sunt rezultatul lovirii directe cu un corp dur, fără ca aceasta să necesite îngrijiri medicale, conform raportului medico-legal existent la dosar.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute în baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal şi a declaraţiilor martorilor G.M. şi M.I.L.
Susţinerea inculpatului că el a încercat să ajute partea vătămată care era agresată de alte cinci persoane şi că el a fost agresat de aceştia a fost înlăturată de instanţă, reţinând că din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie ce s-au deplasat la faţa locului agresiunii, declaraţiile părţii vătămate şi a martorilor nu confirmă afirmaţiile acestuia.
Împrejurarea că inculpatul a fost agresat rezultă din declaraţiile martorilor, în sensul că acesta a fost lovit de ei pentru a putea fi imobilizat şi predat organelor de poliţie.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia nr. 323/A din 8 septembrie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.C., considerând nefondată critica formulată de acesta, în sensul că nu ar fi vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Astfel, s-a reţinut că probatoriile au fost temeinic administrate şi evaluate şi totodată, că ele au confirmat pe deplin vinovăţia inculpatului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, precum şi a hotărârii instanţei de fond şi în rejudecare, constatarea nevinovăţiei sale şi achitarea, întrucât nu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, instanţele au reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului D.C. în săvârşirea, în noaptea de 12 ianuarie 2003 a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că inculpatul a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată M.I. de paşaport şi suma de 50.000 lei.
Apărarea formulată de inculpat, în sensul că el a fost agresat de alte cinci persoane când a încercat să intervină în conflictul dintre partea vătămată şi aceştia, nu a fost confirmată de nici o probă în cadrul cercetării judecătoreşti, fiind astfel justificat înlăturată.
În consecinţă, soluţia de condamnare este concordantă cu probele de vinovăţie administrate şi nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.
Întrucât motivul de casare invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat, , cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive a inculpatului de la 13 ianuarie 2003 la 5 noiembrie 2003.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 323/A din 8 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 ianuarie 2003 la 5 noiembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4989/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 29/2003. Penal → |
|---|
