ICCJ. Decizia nr. 5032/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5032/2003
Dosar nr. 3410/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 415 din 23 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul U.I.
În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul U.I., la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia inculpatului de la 12 septembrie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., menţine starea de arest.
A luat act că părţile vătămate B.I.A., T.G.A. şi R.C. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă, după cum urmează: 2.705.708 lei; 5.349.864 lei, 1.951.843 lei şi 13.469.011 lei.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele: în noaptea de 17 august 2002, numiţii R.C., B.I.A., T.G., P.C., S.P. şi A.N., în timp ce se deplasau în zona parcului din cadrul oraşului Buftea, au fost strigaţi de o persoană care se afla în acel parc. Crezând că persoana care i-a strigat este un cunoscut, tinerii au intrat în parc unde se aflau inculpatul U.I. şi martorii L.A. şi I.C. care stăteau pe o bancă.
În aceste condiţii între inculpatul U.I. şi tinerii mai sus amintiţi au avut loc un schimb de replici după care inculpatul s-a ridicat de pe bancă şi s-a repezit în direcţia tinerilor care erau aşezaţi în şir indian, împingându-l pe partea vătămată R.C., apoi pe T.G. şi ulterior pe B.I.
Observând atitudinea inculpatului, părţile vătămate şi ceilalţi tineri au fugit spre ieşirea din parc, iar pe stradă au constatat că atât R.T., cât şi B.A. fuseseră înjunghiaţi de către inculpat.
Fiind examinat de Serviciul de Medicină Legală al Judeţului Ilfov partea vătămată B.A., aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico legală A 1 /J/ 432/2002 a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp tăietor înţepător pentru care a necesitat circa 30 de zile îngrijiri medicale.
În ceea ce-l priveşte pe T.G. raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/J/433/2002, a stabilit că a prezentat leziuni produse prin lovire cu un corp tăietor înţepător, ce necesită 7 zile îngrijiri medicale.
Raportul de expertiză medico-legală A 1/ J/ 434/ 2002, a stabilit că R.C. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp tăietor înţepător pentru care a necesitat 16 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, şi pe fond schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 C. pen., în cea prevăzută de art. 181 C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 328 din 17 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept:
În declaraţiile date, inculpatul U.I. a recunoscut că i-a înjunghiat cu un cuţit pe cei trei tineri, respectiv R.C., T.G. şi B.A., datorită faptului că aceştia l-au injuriat, iar unul dintre ei chiar l-a ameninţat cu un cuţit.
S-a mai reţinut că, această susţinere este infirmată de toate probele administrate în cauză, din care rezultă că atât părţile vătămate, cât şi martorii nu au avut asupra lor vreun cuţit sau vreo altă armă albă şi că părţile vătămate şi martorii au intrat în parc, numai după ce inculpatul i-a strigat şi le-a adresat injurii.
De asemenea că în faţa instanţei, martorii şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, declaraţii ce nu se contrazic, iar coroborarea lor conduce la concluzia că inculpatul este cel ce a provocat incidentul, a sărit cu cuţitul asupra tinerilor care au intrat primii în parc, inculpatul nefiind lovit de nici unul dintre aceştia.
Se concluzionează că, în mod corect instanţa de fond a reţinut, din probele administrate, că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, acesta putând să prevadă şi acceptând producerea rezultatului faptei sale, respectiv moartea părţilor vătămate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul U.I. solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Individualizarea pedepsei s-a făcut avându-se în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inculpatul fiind recidivist, fapta săvârşită prezentând un grad de pericol social ridicat astfel că o redozare, în sensul reducerii pedepsei nu ar corespunde cerinţelor dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul U.I. împotriva deciziei nr. 328 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 12 septembrie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4987/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5038/2003. Penal → |
|---|
