ICCJ. Decizia nr. 508/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 508
Dosar nr.4315/2003
Şedinţa publică din 28 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.40 din 20 februarie 2001 Tribunalul Mureş a condamnat pe inculpatul C.V. la 5 ani şi 4 luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), d) şi f) din C. pen. cu aplicarea art. 4 din acelaşi cod raportat la art. 71 şi 64 din C. pen.
S-a dispus deducerea din pedeapsă a timpului reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, respectiv reţinerea de 24 ore şi arestarea preventivă de la 8 martie 2000 la 6 aprilie 2000 şi obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 lei forinţi sau echivalentul acestora în lei la efectuarea plăţii, precum şi la plata sumei de 850.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că în perioada noiembrie-decembrie 1999, partea vătămată, inculpatul şi martorele M.V. şi M.O. s-au aflat în Ungaria, ocupându-se cu vânzarea ambulantă de bunuri. La un anumit moment, acestea s-au înţeles să-şi pună marfa la un loc şi să locuiască împreună la aceeaşi gazdă, ceea ce au şi făcut.
Într-una din seri, respectiv pe 16 decembrie 1999, inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, ameninţând pe partea vătămată M.E. cu cuţitul, i-a cerut banii pe care aceasta îi strânsese timp de 2 săptămâni (75.000 forinţi) iar apoi a speriat-o cu un spray lacrimogen, acţiune în urma căreia a leşinat, moment în care i-a sustras acesteia suma şi marfa în valoare de 25.000 de forinţi, după care a plecat.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, prin care a solicitat desfiinţarea acesteia şi achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu sunt probe care să dovedească vinovăţia sa.
Prin Decizia penală nr. 123 din 5 septembrie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul declarat de inculpat şi în baza art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş pentru completarea urmăririi penale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.
Prin recursul său, parchetul, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., consideră că s-a făcut o greşită aplicare a legii, întrucât condiţiile cumulative pe care le impun dispoziţiile art. 333 din acelaşi cod, nu sunt îndeplinite.
Inculpatul a criticat soluţia instanţei de control judiciar, solicitând achitarea sa potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 385 din 28 ianuarie 2003 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza acestei instanţei pentru judecarea apelului declarat de inculpat.
Reinvestită în acest mod cu soluţionarea apelului, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că, printr-o justă interpretare a probatorului cauzei, instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt, ce a primit încadrarea juridică legală, aplicându-i o pedeapsă just individualizată.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs reiterând acelaşi motiv, nevinovăţia,pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt şi, pe cale de consecinţă, aplicarea dispoziţiilor de graţiere.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că instanţa a stabilit corect situaţia de fapt, dând încadrarea juridică faptei comise de inculpat.
Astfel, din procesele verbale de confruntare, întocmite de organele de anchetă, cât şi declaraţiile martorilor, rezultă în mod cert că în ziua de 16 decembrie 1999, inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, prin ameninţare (cu un briceag) şi prin folosirea unui spray lacrimogen, a deposedat-o pe partea vătămată de bani şi bunurile sale.
Mai mult, inculpatul, în declaraţiile date în luna martie 2000, recunoaşte că a deposedat-o pe partea vătămată de bani şi bunuri, fără ameninţări, fără violenţă şi fără a fi înarmat, susţineri care s-au dovedit a fi ireale, fiind infirmate de probatoriul administrat în cauză.
În aceste condiţii, apărarea formulată de inculpat şi anume că s-ar face vinovat doar de infracţiunea de furt, nu este întemeiată şi urmează a fi înlăturată.
Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că, faţă de pericolul social ridicat al faptei şi datele ce caracterizează inculpatul, aceasta a fost just individualizată, respectându-se criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pe cale de consecinţă, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 137/A din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5068/2003. Penal. Recuzare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5087/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
