ICCJ. Decizia nr. 5151/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5151/2003
Dosar nr.3618/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 24 martie 2003 a Tribunalului Bacău, inculpatul A.R. a fost condamnat la 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. a) C. pen.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 9 decembrie 2002 la zi şi l-a obligat în solidar cu inculpatul A.B. (condamnat în cauză) la 7.786.200 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Judeţean Bacău, 20.000.000 lei daune morale şi 4.000.000 lei daune civile, către partea civilă T.D. şi la 4.450.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
Partea vătămată T.D. bănuia pe soţia sa că întreţine relaţii extraconjugale cu unul dintre fraţii A. (C. şi B.) şi din acest motiv, în seara zilei de 31 decembrie 2001, întâlnindu-se cu aceştia a reproşat inculpatului A.B. acest fapt, împrejurare în care s-au certat.
În aceeaşi noapte partea vătămată s-a dus la domiciliul lui A.S. unde a petrecut revelionul, iar în jurul orei 4,00, a plecat spre locuinţa sa. Pe drum s-a întâlnit cu inculpatul A.B. şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice i-a reproşat că întreţine relaţii intime cu soţia sa şi l-a lovit cu o tablă ascuţită pe care o folosise la colindat, drept tobă.
Inculpatul A.B. la rândul său, a lovit-o pe partea vătămată, timp în care a intervenit şi inculpatul A.R. aflat în apropiere care a lovit-o cu cuţit în zona abdomenului.
Partea vătămată a suferit un traumatism cranio cerebral, o plagă înjunghiată hipocondrul stâng cu perforaţie anse, plagă tăiată latero-cervical, reţinându-se că plaga înjunghiată, abdominală cu perforaţie intestinală a pus în primejdie viaţa, aceasta fiindu-i salvată în urma intervenţiei chirurgicale.
După 6 luni de la conflict partea vătămată a fost părăsită de soţia sa care s-a stabilit, în relaţii de concubinaj, la domiciliul inculpatului A.R., cu care anterior întreţinea relaţii extraconjugale.
Prin Decizia penală nr. 289 din 18 iulie 2003 a Curţii de Apel Bacău, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul A.R., s-a desfiinţat parţial sentinţa şi în ce-l priveşte pe acest inculpat i s-a redus pedeapsa la 7 ani şi 6 luni închisoare şi la 4 ani interzicerea unor drepturi.
Împotriva acestei decizii inculpatul menţionat a declarat recurs, susţinând că nu a participat la comiterea faptei, iar în subsidiar reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că, instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
În declaraţiile date partea vătămată a susţinut în mod constant că a fost lovită de cei trei inculpaţi.
Declaraţiile sale se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor A.B. şi A.C. care precizează că şi inculpatul A.R. a lovit-o cu un cuţit, precum şi cu actele medico-legale din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni la cap prin lovire cu obiecte contondente, plagă tăiată la gât în zona latero-cervicală şi o plagă penetrantă abdominală produse cu un corp tăietor-înţepător, precum şi declaraţiile martorilor A.S., A.C., A.D. şi T.E., care susţin că între părţi a existat un conflict şi că partea vătămată a susţinut că a fost lovită de toţi inculpaţii.
Prin urmare, susţinerea inculpatului recurent că nu a participat la comiterea faptei nu este întemeiată.
Referitor la pedeapsa aplicată instanţa de apel a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al infracţiunii comise, în împrejurările de fapt expuse şi a persoanei inculpatului care este recidivist, astfel că pedeapsa stabilită, orientată la limita minimă prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni, nefiind cazul a fi redusă prin reţinerea de circumstanţe atenuante care nu se justifică.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 289 din 18 iulie 2003 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 9 decembrie 2002, la 12 noiembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5077/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4915/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
