ICCJ. Decizia nr. 5406/2003. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5406/2003

Dosar nr. 4051/2003

Şedinţa publică din 21 noiembrie 2003

Asupra recursului în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 65 din 4 aprilie 1962 a Tribunalului Militar Craiova a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare corecţională şi 4 ani interdicţie corecţională, pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior.

Conform art. 25 pct. 6 din acelaşi cod, s-a dispus confiscarea totală a averii inculpatului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

În perioada anilor 1957 – 1961 în discuţiile purtate cu diverşi cetăţeni, în mai multe rânduri, a denigrat regimul politic din România, a preconizat schimbarea acestuia. De asemenea, inculpatul a instigat mai multe persoane să se opună socializării agriculturii, îndemnându-i să nu se înscrie în gospodăria agricolă colectivă.

Tribunalul Militar de Regiune Militară Bucureşti, prin Decizia penală nr. 338 din 23 mai 1962 a respins recursul declarat de inculpat.

Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 C. proc. pen., învederând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior, constituie infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, faptul de a face propagandă, agitaţie sau de a întreprinde acţiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ sau din care ar putea rezulta un pericol pentru securitatea statului.

Din analiza acestui text rezultă că activităţile ce constituiau latura materială a infracţiunii prevăzute de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior, trebuia să aibă aptitudinea de a periclita valorile sociale ocrotite (ordinea socială, forma de guvernământ, securitatea statului).

În speţă, din probele administrate rezultă că inculpatul, în mai multe rânduri şi-a exprimat nemulţumirea faţă de măsurile luate de guvern privind socializarea agriculturii. Prin conţinutul lor concret (aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor C.C., NC., B.D., I.I., T.A., G.N., L.I. şi P.I.) acţiunile inculpatului nu erau apte să determine schimbarea ordinii sociale ori să pericliteze securitatea statului.

În consecinţă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior, se impune, conform art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului şi înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii, motiv pentru care recursul în anulare va fi admis şi se vor casa hotărârile pronunţate în sensul celor mai sus-arătat.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 65 din 4 aprilie 1962 a Tribunalului Militar şi deciziei penale nr. 338 din 23 mai 1962 a Tribunalului Militar de Regiune Militară Bucureşti, Colegiul de recurs, privind pe inculpatul P.C.

Casează hotărârile sus-menţionate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior.

Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii inculpatului.

Onorariul în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5406/2003. Penal