ICCJ. Decizia nr. 5366/2003. Penal. Art.217 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5366/2003
Dosar nr. 3929/2003
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 277 din 6 decembrie 2002, Judecătoria Tg. Secuiesc a condamnat pe inculpatul S.B. la 10 milioane lei amendă pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 alin. (1) din acelaşi cod, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de un an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 92 din 30 martie 2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, pe care instanţa a considerat-o graţiată integral şi condiţionat, conform art. 1 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002.
S-a reţinut că, la 9 iunie 2002, inculpatul a provocat distrugeri autoturismului părţii vătămate V.F., paguba fiind evaluată la 2.033.662 lei.
Tribunalul Covasna, prin Decizia penală nr. 99/A din 16 aprilie 2003, admiţând în parte apelul declarat de procuror, a constatat că dispoziţia referitoare la aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, se referă la pedepsele aplicate anterior pentru fapte concurente, astfel că a descontopit pedeapsa rezultantă de un an şi 4 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în integralitatea lor, constatând că toate sunt graţiate integral şi condiţionat.
Prin Decizia penală nr. 437 din 4 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov a respins, ca inadmisibil recursul declarat de inculpat, pe motiv că acesta nu a exercitat calea de atac a apelului, iar în apelul procurorului nu i s-a agravat situaţia.
Împotriva menţionatelor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., susţinând că acestea contravin dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, care exceptează de la graţiere pe cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse, publicat în M.Of. nr. 726 din 04 octombrie 2002, prevederile art. 1 şi art. 2 din acest act de clemenţă nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă sau celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Din fişa de cazier judiciar şi dosarul penal nr. 1452/2000 al Judecătoriei Tg. Secuiesc, anexate recursului în anulare, rezultă că, prin sentinţa penală nr. 92 din 30 martie 2001, menţinută prin Decizia penală nr. 403/R din 12 octombrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, inculpatul S.B. a fost condamnat, printre alţii, la trei pedepse de câte un an închisoare şi la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, respectiv de un an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunile de vătămare corporală, furt, distrugere, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată în stare de ebrietate şi sustragerea de la recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzute de art. 181 alin. (1), art. 208 alin. (1), art. 217 alin. (1) C. pen., art. 37 alin. (1) şi art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, republicat, urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 4 luni închisoare. Totodată s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 4 luni, care se împlinea la 12 februarie 2005.
Inculpatul a comis noua infracţiune, dedusă în prezent judecăţii, la 4 iunie 2002, deci înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiţionate, dată de la care a devenit recidivist postcondamnatoriu, cum corect a reţinut şi instanţa de judecată.
Este adevărat că faptei pentru care inculpatul a fost condamnat anterior nu au fost comise în stare de recidivă, însă, de la 9 iunie 2002, el este recidivist, având acest statut la 4 octombrie 2002, data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, statut care constituie o piedică în aplicarea actului de clemenţă şi în raport cu infracţiunile ce constituie primul termen al recidiviei.
Vocaţia la clemenţă se examinează în raport cu toate infracţiunile săvârşite căci starea de recidivă, odată dobândită, devine un atribut al inculpatului, un indice al periculozităţii sale, ceea ce justifică exceptarea lui.
Calitatea de recidivist în momentul când se aplică actul de clemenţă, face ca toate infracţiunile să apară ca emanând de la o persoană recidivistă şi, pentru acest motiv, să fie excluse de la aplicarea lui.
Aşadar, reţinând statutul de recidivist al inculpatului, dobândit la 9 iunie 2002, instanţele de judecată trebuia să constate că acesta este exceptat de la aplicarea actului de graţiere în raport cu toate infracţiunile săvârşite şi ă dispună executarea pedepsei anterioare rezultante de un an şi 4 luni închisoare, alături de cea de 10.000.000 lei amendă penală stabilită în cauză.
În consecinţă, recursul în anulare fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 543/2002, dispoziţii care vor fi înlăturate.
În baza art. 83 C. pen., se va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepselor de un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.; un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.: 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.; un an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 republicat şi un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din acelaşi act normativ, aplicate prin sentinţa penală nr. 92 din 30 martie 2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10.000.000 lei amendă penală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 214 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin sentinţa penală nr. 277 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, se va menţine.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra art. 631 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 277 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, deciziei penale nr. 99/A din 16 aprilie 2003 a Tribunalului Covasna şi deciziei penale nr. 437 din 4 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul S.B.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 543/2002, dispoziţii pe care le înlătură.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepselor de:
- un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.;
- un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen..
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen..
- un an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966;
- un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, aplicate prin sentinţa penală nr. 92 din 30 martie 2001 a Judecătoriei Tg. Secuiesc.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 4 luni închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 milioane lei amendă penală, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin sentinţa penală nr. 277 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Tg. Secuiesc.
Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5358/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 538/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
