ICCJ. Decizia nr. 5462/2003. Penal. întreruperea executării pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5462/2003
Dosar nr. 4182/2003
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 19597/2003 la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, condamnatul C.C. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 25 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că familia sa compusă din 3 copii minori este lipsită de mijloacele materiale necesare întreţinerii şi riscă să fie evacuată din locuinţă pentru neplata cotelor la întreţinere restante.
În cauză, pentru verificarea susţinerilor condamnatului, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul acestuia care, în urma verificărilor făcute, a constatat că familia acestuia locuieşte într-un apartament, proprietate personală, compus din 3 camere, sumar mobilat şi neîngrijit, precum şi faptul că soţia sa C.V., în vârstă de 38 ani, nu lucrează şi datorează suma de 16.000.000 lei cote de întreţinere restante, veniturile familiei fiind cele rezultate din alocaţiile de stat cuvenite celor 3 copii minori.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 653 din 9 iulie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat cu motivarea că „Fără a contesta situaţia materială dificilă cu care se confruntă familia condamnatului, instanţa constată că nu se impune prezenţa condamnatului la domiciliu, întrucât soţia acestuia, capabilă de muncă, are posibilitatea obţinerii unor venituri proprii necesare întreţinerii sale şi a copiilor minori rezultaţi din căsătorie".
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul C.C. pe care a criticat-o cu privire la greşita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, din moment ce susţinerile sale cu privire la situaţia precară a familiei se confirmă, iar pentru remedierea acesteia este necesară prezenţa sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 473/ A din 21 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că, deşi nu se contestă situaţia în care se află familia sa şi greutăţile cu care acesta se confruntă, acestea nu pot fi considerate, ca fiind „împrejurări speciale" în înţelesul dispoziţiilor art. 435 lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care nu se justifică întreruperea executării pedepsei.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul C.C. pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel, şi anume greşita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, din moment ce s-a dovedit că familia sa se confruntă cu greutăţi materiale care nu pot fi atenuate decât prin prezenţa şi ajutorul său.
Recursul este nefondat.
Deşi este în afara oricărei îndoieli faptul că familia condamnatului se confruntă cu lipsuri materiale, acestea însă nu pot fi apreciate ca „împrejurări speciale" astfel cum o cer dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., cum în mod corect a apreciat instanţa de fond şi confirmat instanţa de apel, la care se adaugă şi faptul că perioada de 3 luni pentru care se poate dispune întreruperea executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea de venituri, pertinentă fiind şi constatarea că nici soţia acestuia, deşi aptă de muncă, nu desfăşoară nici o activitate din care să obţină sume de bani cu sare să atenueze starea materială, dificilă, cu care se confruntă.
Faţă de cele mai sus arătate, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul C.C. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 473 A din 21 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5460/2003. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 547/2003. Penal → |
|---|
