ICCJ. Decizia nr. 5660/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5660/2003
Dosar nr. 2535/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 393 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 484 din 26 noiembrie 1998 a aceleiaşi instanţe, formulată de condamnatul C.V.
S-a reţinut că, deşi condamnatul suferă de mai multe boli, în concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală, s-a concluzionat că poate beneficia de asistenţă medicală în cadrul reţelei sanitare a Direcţiei Generale a Penitenciarelor, deci nu se află în imposibilitatea executării pedepsei, din punct de vedere medical.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, care a solicitat, din nou, întreruperea executării pedepsei, conform art. 455 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 312 din 28 mai 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de condamnat, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv, la onorariul pentru avocatul din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul C.V., care a reiterat motivele de la fond şi apel, în sensul admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei, întrucât este bolnav.
Recursul este nefondat.
Susţinerile condamnatului sunt fără corespondent în actele dosarului.
Aşa cum este reglementată întreruperea executării pedepsei în legislaţia noastră (art. 455 C. proc. pen.), aceasta nu poate fi dispusă, pe considerente medicale, decât „când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se amână până condamnatul, se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa".
Ori, în speţă, expertiza medico-legală administrată în cauză, nu arată că petiţionarul ar fi pus, de boala de care suferă în imposibilitate de a-şi executa pedeapsa, ci, dimpotrivă, că boala pe care o are, poate fi tratată în condiţii de detenţie.
Aşa fiind, în mod corect, prima instanţă a respins cererea de întrerupere, iar, instanţa de apel, prin Decizia recurată, a menţinut sentinţa.
Recursul condamnatului fiind astfel nefondat, va trebui respins, ca atare, menţinându-se hotărârea atacată care este temeinică şi legală.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a avansului onorariului pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.V., împotriva deciziei penale nr. 312 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5657/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5661/2003. Penal. Amânare executare... → |
|---|
