ICCJ. Decizia nr. 5640/2003. Penal. Art.208 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5640/2003
Dosar nr. 2645/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1756 din 5 noiembrie 2002, Judecătoria Aiud, a condamnat pe inculpatul R.M. la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 579 din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Aiud.
În baza art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002, a constatat graţiate pedepsele de un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. şi de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că, în data de 12 iunie 2002, inculpatul R.M. a sustras o bicicletă din curtea părţii vătămate D.Ş.
Împotriva acestei sentinţe definitive prin neapelare, a declarat în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., recurs în anulare, procurorul general al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţinând că în cauză, instanţa a pronunţat o hotărâre contrară legii, constatând graţiate pedepsele de un an, respectiv 2 ani închisoare, deşi inculpatul este recidivist.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2000, privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, condamnaţii pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi recidiviştii prin condamnări anterioare, nu beneficiază de prevederile acesteia.
Infractor recidivist este o persoană care, după prima condamnare, săvârşeşte o nouă infracţiune, în condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidivei. În consecinţă, starea de recidivă şi, respectiv calitatea de recidivist, se dobândesc în momentul săvârşirii celei de-a doua infracţiuni.
Pe de altă parte, exceptarea recidiviştilor de la graţiere vizează toţi condamnaţii, care au dobândit calitatea de recidivist până la momentul intrării în vigoare a actului de clemenţă.
În cauză, potrivit fişei de cazier judiciar, prin sentinţa penală nr. 579 din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin neapelare la 7 mai 2002, inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru infracţiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. şi furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani.
Întrucât fapta dedusă în prezent judecăţii a fost săvârşită la 12 iunie 2002, în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare, rezultă că, în momentul comiterii acestei fapte, inculpatul a devenit recidivist.
În consecinţă, la data apariţiei Legii nr. 543 din 4 octombrie 2002, inculpatul avea deja statutul de recidivist, ceea ce îl excludea de la beneficiul graţierii, acordate prin actul normativ menţionat în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) teza I din aceeaşi lege.
Deci greşit instanţa a constatat graţiate pedepsele de un an, respectiv 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 579 din 23 aprilie 2002.
Ca urmare, recursul în anulare va fi admis, se va casa hotărârea atacată, numai cu privire la aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, dispoziţie care va fi înlăturată, astfel că inculpatul va avea de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Se va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată, se va anula mandatul anterior şi se va dispune emiterea unui nou mandat de executare.
Onorariul pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 1756 din 5 noiembrie 2002 a Judecătoriei Aiud, privind pe inculpatul R.M.
Casează sentinţa atacată, numai cu privire la aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi la pedeapsa de executat.
Înlătură dispoziţia de aplicare a art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind pedepsele de un an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. şi de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 579 din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Aiud.
Dispune contopirea acestor pedepse, urmând ca potrivit art. 83 C. pen., inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, de un an închisoare, în baza art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în total, având de executat 3 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată.
Anulează mandatul anterior şi dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei decizii.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5637/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5644/2003. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs → |
|---|
