ICCJ. Decizia nr. 5661/2003. Penal. Amânare executare pedeapsă. Recurs

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.5661/2003

Dosar nr. 4172/2003

Şedinţa publică din 3 decembrie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 292 din 15 iulie 2003 a Tribunalului Prahova a fost respinsă ca inadmisibilă cererea condamnatului T.C. de amânare conform art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a executării pedepsei de 2 ani închisoare, la care a fost condamnat în baza art. 192 alin. (2) şi art. 322 alin. (1) C. pen., prin sentinţa penală nr. 219/1999 a aceluiaşi tribunal rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 4208/2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.

S-a reţinut că anterior, condamnatul a beneficiat de o amânare a executării pedepsei pe timp de 3 luni şi că noua cerere introdusă în baza aceluiaşi text legal nu este admisibilă.

Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 382 din 3 septembrie 2003 a respins apelul declarat de condamnat, considerând corectă soluţia primei instanţe, de respingere ca inadmisibilă a celei de a doua cereri de amânare a executării pedepsei, după ce anterior a mai beneficiat de o amânare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, care a susţinut că în mod greşit i s-a respins cererea de amânare a executării pedepsei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.

Din examinarea actelor dosarului se constată că recurentul T.C. a beneficiat anterior de amânarea executării pedepsei pe durata de 3 luni, prin sentinţa penală nr. 392 din 11 decembrie 2000 a Tribunalului Prahova, constatându-se că motivele invocate, respectiv situaţia grea de familie, dificultate în desfăşurarea activităţii societăţii comerciale pe care o administra şi în rambursarea unor credite bancare, se încadrează în dispoziţiile legale evocate.

Cum condamnatul a invocat aceleaşi motive şi acelaşi temei juridic, noua cerere de amânare a executării pedepsei a fost în mod corect respinsă de instanţe ca inadmisibilă.

În consecinţă, recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului potrivit art. 192 alin. (2) din acelaşi cod la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.C., împotriva deciziei penale nr. 382 din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2003.

← ICCJ. Decizia nr. 5660/2003. Penal. întrerupere executare...  ICCJ. Decizia nr. 5663/2003. Penal. Recurs revizuire. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5661/2003. Penal. Amânare executare pedeapsă. Recurs