ICCJ. Decizia nr. 5668/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5668/2003
Dosar nr. 4664/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 309 din 29 iulie 2003, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 79 din 6 iunie 1995 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, formulată de condamnata C.E.
S-a reţinut că, în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., pentru a dispune întreruperea executării pedepsei, de 20 ani închisoare, în executarea căreia se află condamnata, întrucât, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 29 din 29 mai 2003, efectuat de Comisia de Expertiză medico - legală din cadrul Serviciu de Medicină Legală a judeţului Prahova, bolile de care suferă aceasta pot fi tratate atât în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii cât şi în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnata, care a susţinut, în esenţă că, în mod greşit, tribunalul a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, deoarece suferă de boli grave, care o pun în imposibilitate de a executa sancţiunea aplicată.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 398 din 15 septembrie 2003, a respins, ca nefondat apelul condamnatei, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărătorul din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, condamnata a declarat recurs, reiterând, prin apărătorul său, motivele din apel, în sensul că starea sănătăţii sale o împiedică să execute pedeapsa.
Recursul este nefondat.
Susţinerile condamnatei sunt fără corespondent în actele dosarului.
Aşa cum este reglementată întreruperea executării pedepsei în legislaţia noastră (art. 455 C. proc. pen.), aceasta nu poate fi dispusă, pe considerente medicale, decât „când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală, care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se amână până condamnatul, se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa".
Ori, în speţă, expertiza medico-legală administrată în cauză, nu arată că petiţionara ar fi pusă, de boala de care suferă, în imposibilitate de a-şi executa pedeapsa, ci, dimpotrivă, că boala pe care o are, poate fi tratată în condiţii de detenţie.
Aşa fiind, în mod corect, prima instanţă a respins cererea de întrerupere, iar instanţa de apel, prin Decizia recurată, a menţinut sentinţa.
Recursul condamnatei fiind astfel nefondat, va trebui respins, ca atare, menţinându-se hotărârea atacată care este temeinică şi legală.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a avansului onorariului pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata C.E., împotriva deciziei penale nr. 398 din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5663/2003. Penal. Recurs revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 5669/2003. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
