ICCJ. Decizia nr. 5682/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5682/2003
Dosar nr. 52/2003
Şedinţa publică din 4 decembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 259/ S din 31 iulie 2002, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpaţii:
- H.C.G. la 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f) C. pen. şi la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2964/1998 a Judecătoriei Braşov şi s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa de 9 ani închisoare, dispunând, ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani şi 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive din 9 decembrie 2000, la zi şi perioada executată din 3 septembrie 1998 la 15 octombrie 1998 şi în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventivă a inculpatului.
- B.C.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f) C. pen. şi la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive din 8 decembrie 2000, la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
- A.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive din 8 decembrie 2000, la 6 iunie 2001.
- B.C. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi s-a stabilit termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
S-a pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 C. pen.
S-a constatat că părţile vătămate M.T. şi M.L. au renunţat la pretenţiile formulate.
În baza art. 112 lit. f) şi art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de câte 2.000.000 lei în folosul statului.
În baza art. 112 lit. f) şi art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii H.C.G. şi B.C.G. şi depune la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov a unei funii existente.
În baza art. 112 lit. f) şi art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul H.C.G. a bunurilor ridicate în vederea cercetărilor şi depunerea lor la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
S-a reţinut că, în data de 5 decembrie 2000, în jurul orelor 9,00, după o înţelegere prealabilă, două persoane mascate, îmbrăcate în haine de culoare neagră şi cu cagule pe faţă, au bătut la uşa părţii vătămate într-un mod identic cu cel convenit de soţii L., cunoscând împrejurarea că în domiciliu se află partea vătămată M.T., împreună cu copilul minor, în vârstă de 3 luni.
Recunoscând bătaia în uşă, partea vătămată M.T., a descuiat şi deschis uşa, moment în care speriată de prezenţa celor două persoane mascate, a ţipat şi a încercat să închidă uşa, însă nu a reuşit, întrucât cele două persoane au intrat, în forţă, în locuinţă.
Ajunşi în casă, persoanele mascate au întrebat partea vătămată unde este copilul, ducând-o în camera acestuia, unde au legat-o de mâini, moment în care partea vătămată a ţipat.
Date fiind împrejurările, partea vătămată nu a opus rezistenţă, indicând agresorilor locul unde se găsesc banii în locuinţă.
Pentru a o împiedica să ţipe, persoanele mascate au legat partea vătămată, la gură, cu o cămaşă a soţului ei, obligând-o să se aşeze în genunchi, lângă pat. Lângă partea vătămată, pe pat, se găsea telefonul mobil, pe care aceasta a apăsat, încercând să apeleze pe soţul său, însă a fost văzută de unul dintre agresori, care i-a luat telefonul şi a legat-o de mâini şi de picioare.
Ulterior, cei doi indivizi mascaţi au început să caute, prin locuinţă, bani şi alte bunuri de valoare, zgomotul produs de activitatea acestora, fiind însă auzit de martora S.E., care, sesizând pe martorul I.D., au convenit să vadă ce se întâmplă.
Martorul I.D. i-a văzut pe agresori în casă, umblând prin camere şi avertizând pe martora S.E. despre faptul că are loc un jaf, au părăsit, în grabă, locuinţa, coborând în faţa blocului.
Agresorii, constatând că au fost surprinşi, au părăsit, în grabă, locuinţa, din care au sustras, pe lângă telefonul mobil, suma de 5.000.000 lei. La părăsirea apartamentului, cele două persoane mascate, şi-au dat jos cagulele, de pe faţă, ieşind din scara blocului, sărind gardul viu şi fugind, pe lângă locul unde se afla martora S.E.
Observând căderea telefonului mobil din buzunarul unuia din agresori, o persoană aflată în apropiere, l-a luat şi a părăsit zona.
După plecarea precipitată a făptuitorilor, martora S.E., s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate M.T., căreia i-a desfăcut legăturile, partea vătămată anunţându-şi telefonic soţul.
Cercetările efectuate, în cauză, au condus la concluzia că autorii faptei mai sus reţinute sunt inculpaţii H.C.G. şi B.C.G., cea de a treia persoană, care a asigurat paza activităţii infracţionale, fiind inculpatul A.M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii H.C.G., B.C.G. şi A.M.
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate, în acest sens susţinând că, în mod greşit, instanţa nu a făcut aplicarea prevederilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, în raport de împrejurarea că de la momentul săvârşirii faptelor şi, până în prezent, au intervenit mai multe legi penale, precum şi pentru netemeinicie, susţinând că pedepsele aplicate inculpaţilor, orientate spre minimul special prevăzut de lege, sunt netemeinic individualizate, raportat la gradul de pericol social prezentat de fapte şi făptuitori.
Inculpaţii, în apel, au solicitat să se dispună achitarea lor, în baza prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 296/ Ap din 9 decembrie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii H.C.G., B.C.G. şi A.M., a desfiinţat în parte sentinţa atacată, în ce priveşte omisiunea aplicării prevederilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor.
S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaţilor.
S-au aplicat prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi s-au majorat pedepsele aplicate inculpaţilor după cum urmează:
- de la 9 ani închisoare, la 12 ani închisoare pentru H.C.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus, cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
S-a menţinut revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2964/1998 a Judecătoriei Braşov, şi s-a dispus ca, în final inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani şi 3 luni închisoare.
- de la 8 ani închisoare, la 11 ani închisoare, pentru inculpatul B.C.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus, cu pedeapsa de 6 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
- de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru inculpatul A.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor H.C.G. şi B.C.G. şi s-a dedus în continuare din durata pedepselor aplicate, perioada arestării preventive de după pronunţarea hotărârii atacate cu apel, respectiv de la 31 iulie 2002 şi până în prezent.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor în sume de câte 450.000 lei, s-a dispus să fie suportate din fondurile Ministerului Justiţiei, iar cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii H.C.G., B.C.G. şi A.M., care au solicitat, prin apărătorul lor, în principal, achitarea lor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt fondate, dar pentru alte motive decât cele invocate în motivele de recurs.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare, cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Din economia acestui text, rezultă că probele descoperite şi strânse în cursul urmăririi penale, nu pot servi drept temei de condamnare, ci doar temei de sesizare al instanţei.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele descoperite şi strânse la urmărirea penală trebuie, în mod obligatoriu, verificate de instanţă, în cursul cercetării judecătoreşti, potrivit celor patru principii fundamentale ale fazei de judecată, adică: nemijlocit, oral, public şi contradictoriu.
Numai după verificarea de către instanţă, în aceste condiţii, a probelor pe care se bazează actul de sesizare, aceasta va putea aprecia, motivat, care dintre probele administrate în cauză, exprimă adevărul, şi apoi, să-şi formeze intima convingere pentru a pronunţa o soluţie temeinică şi legală.
Ori, în cauză, singura probă pe care s-a întemeiat hotărârea de condamnare este declaraţia martorei S.E.
Această martoră nu a fost, însă, audiată niciodată, în cursul cercetării judecătoreşti, ceea ce înseamnă că au fost încălcate principiile fundamentale ale fazei de judecată.
De altfel, declaraţiile acestei martore, date în cursul urmăririi penale au fost contradictorii.
Aşa fiind, Curtea reţine că, în realitate, în cauză lipseşte cercetarea judecătorească, care presupune verificarea nemijlocită orală, contradictorie şi publică, a probelor strânse în cursul urmăririi penale şi administrarea, din oficiu, sau la cererea părţilor, a oricăror alte probe, necesare aflării adevărului.
Numai după exercitarea deplină a rolului activ al instanţei, în aceste condiţii se va putea ajunge la o concluzie certă, cu privire la fapta şi vinovăţia inculpaţilor şi se va putea pronunţa o soluţie temeinică şi legală.
Drept urmare, se vor admite recursurile inculpaţilor, vor fi casate hotărârile atacate şi se va trimite dosarul la instanţa de fond pentru judecarea cauzei, potrivit art. 289, art. 290 şi următoarele C. proc. pen., inclusiv pentru efectuarea cercetării judecătoreşti privitor la probele testimoniale invocate în rechizitor şi prin administrarea oricăror probe ce vor apare necesare pentru aflarea adevărului şi pentru adoptarea unei soluţii legale şi temeinice.
Se va menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor H.C.G. şi B.C.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii H.C.G., B.C.G. şi A.M., împotriva deciziei penale nr. 296/ Ap din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 259/ S din 31 iulie 2002 a Tribunalului Braşov şi trimite cauza, spre rejudecare, la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Braşov.
Menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor H.C.G. şi B.C.G.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 5669/2003. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5683/2003. Penal → |
|---|
