ICCJ. Decizia nr. 5760/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5760/2003
Dosar nr. 2302/2003
Şedinţa publică din 9 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 194 din 2 aprilie 2002, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul E.F. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Totodată, în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat s-a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 12 ianuarie 2002, la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 14 iulie 2001, în jurul orelor 18,00, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a sustras, prin violenţă, de la partea vătămată C.D.D., un telefon mobil.
Prin Decizia penală nr. 149 din 21 mai 2002, Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, iar prin Decizia penală nr. 4534 din 25 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a luat act de retragerea recursului declarat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I, pct. 71, teza I, C. proc. civ., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare.
Prin recursul în anulare declarat, procurorul general a criticat hotărârile pronunţate în cauză ca fiind nelegale cu privire la greşita deducere a reţinerii şi arestării preventive a inculpatului.
În motivarea recursului în anulare se susţine că, deşi din actele de la dosar rezultă că inculpatul a fost reţinut, în cauza dedusă judecăţii începând cu data de 12 septembrie 2001, ora 18,00 şi în continuare a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, între 13 septembrie şi 12 octombrie 2001, fără nici un temei, prima instanţă a dispus deducerea perioadei executate prin reţinere şi arest preventiv cu începere de la 12 ianuarie 2001, în loc de 12 septembrie 2001, cum era firesc.
Recursul în anulare este întemeiat.
Din actele şi lucrările de la dosar rezultă fără nici un dubiu că inculpatul E.F. a fost reţinut şi apoi arestat preventiv, începând în data de 12 septembrie 2001, aceeaşi situaţie reieşind şi din actul de sesizare a instanţei (rechizitoriu).
Cu toate acestea instanţa de fond, fără nici o justificare, a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, cu începere de la data de 12 ianuarie 2001.
Prin urmare procedând la deducerea duratei reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la o altă dată decât cea rezultată din acte, prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu încălcarea legii, motiv pentru care recursul în anulare urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunţate în cauză, numai sub aspectul analizat, în sensul de a se dispune deducerea duratei reţinerii şi arestării preventive a inculpatului E.F., cu începere de la 12 septembrie 2001 şi nu de la 12 ianuarie 2001, cum eronat s-a dispus.
De menţionat faptul că instanţa de apel investită numai cu judecarea apelului declarat de inculpat nu a avut posibilitatea legală să îndrepte această greşeală, deoarece, ar fi făcut acestuia o situaţie mai grea în propria cale de atac, lucru nepermis de lege, iar instanţa de recurs nu a avut nici ea posibilitatea de a remedia greşeala primei instanţe, cu atât mai mult cu cât inculpatul şi-a retras recursul declarat.
În consecinţă, recursul în anulare fiind întemeiat, urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 194 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului Iaşi şi deciziei penale nr. 149 din 21 mai 2002 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul E.F.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la greşita deducere din pedeapsa aplicată inculpatului, a perioadei executate.
Constată că inculpatul E.F. a fost reţinut şi arestat începând cu data de 12 septembrie 2001.
Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5757/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5764/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
