ICCJ. Decizia nr. 5757/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5757/2003
Dosar nr. 2498/2003
Şedinţa publică din 9 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. 275/P/F/2003 la Curtea de Apel Braşov, petentul Ţ.V., a solicitat anularea rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie dată în dosarul cu nr. 55331/13665/2002 şi restituirea acestuia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pentru continuarea cercetărilor şi trimiterea în judecată a judecătorului H.M., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin rezoluţia atacată au fost menţinute soluţiile pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 247/P/2002 şi de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în dosarul nr. 989/II/2/2002, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul H.M. de la Judecătoria Braşov, deşi din dovezile pe care le-a făcut a demonstrat că numitul judecător se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În concret, petentul a arătat că prin respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate de către judecătorul H.M., pe care a formulat-o în anul 1998, prin o motivare superficială şi nesusţinută de acte, precum şi prin respingerea acţiunii de rectificare a cărţii funciare, pronunţată de acelaşi judecător, i-au fost aduse prejudicii importante, cu privire la patrimoniul său imobiliar pe care nu a putut să şi-l întregească, deşi dovezile făcute îi permiteau acest lucru.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin încheierea din 25 aprilie 2003, a respins plângerea formulată de petentul Ţ.V., prin care a solicitat infirmarea rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, dată în dosarul nr. 55331/13655/2002.
Ca urmare a respingerii cererii petentul a fost obligat să plătească statului suma de 300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea acestei încheieri, instanţa de judecată, Curtea de Apel Braşov, a arătat că din actele şi lucrările dosarului se constată că între petentul Ţ.V. şi numitul M.A. au existat mai multe litigii civile ce au avut drept obiect drepturi de proprietate, asupra unor imobile înscrise în Cartea funciară 19121 şi 10095 Braşov.
S-a mai arătat că deşi există o hotărâre judecătorească, sentinţa civilă nr. 8490/1993 a Judecătoriei Braşov modificată prin Decizia civilă nr. 2001/2003 a Tribunalului Braşov, prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate a C.A.P.S., de la care terenurile au fost cumpărate de petent prin licitaţie în anul 1991, ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate a unei suprafeţe de teren în aceeaşi zonă de către numitul M.A., cu ocazia intabulării acestuia din urmă a fost cuprins şi terenul petentului.
Pentru a se stabili care este situaţia reală, în cauză s-a efectuat o expertiză topografică, care a stabilit că terenul pretins de petent se suprapune cu o dezmembrare anterioară, împrejurare, care a dus la respingerea cererii de intabulare formulată de petent, prin încheierea din 4 februarie 1000, pronunţată în dosarul nr. 18324/1998 a Biroului de Carte funciară a Judecătoriei Braşov, semnată de către judecătorul delegat H.M.
În motivarea cererii de respingere a înscrierii în cartea funciară s-a arătat, că aceasta nu poate avea loc, deoarece există o împiedicare care nu permite acest lucru şi anume existenţa dreptului real de proprietate aparţinând numitului M.A. şi care, potrivit principiului constitutiv de drept, consacrat de sistemul de publicitate al cărţilor funciare din Ardeal, în conformitate cu care proprietatea se consideră dobândită numai după înscrierea în evidenţele de publicitate imobiliară, nefiind admisă pe cale necontencioasă, specifică activităţii de carte funciară, o nouă înscriere.
S-a mai reţinut că petentul a mai formulat şi o acţiune de rectificare a cărţii funciare, care a fost respinsă de acelaşi judecător, pentru lipsa dovezilor privind actul translativ de proprietate.
Faţă de cele mai sus arătate, s-a concluzionat că în cauză în mod corect nu s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva judecătorului H.M., din moment ce acesta a pronunţat hotărâri în conformitate cu actele avute la dispoziţie, respingerea cererilor petentului datorându-se unor situaţii care împiedicau pronunţarea unor hotărâri favorabile, din moment ce situaţia imobilelor a căror intabulare se cerea era neclară.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul Ţ.V. pe care o critică pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în cauză sunt dovezi suficiente care dovedesc reaua credinţă a judecătorului H.M., care prin modul de soluţionare a cererilor ce i-au fost adresate i-au cauzat prejudicii în legătură cu drepturile sale patrimoniale.
S-a solicitat casarea încheierii pronunţată de către Curtea de Apel Braşov şi restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în vederea întocmirii rechizitoriului şi trimiterii în judecată a judecătorului H.M., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor şi lucrărilor efectuate atât la organul de urmărire penală cât şi la instanţa de judecată, se constată că, de mai mulţi ani între petent, pe de o parte, şi numitul M.A., pe de altă parte, au avut loc numeroase litigii în legătură cu dreptul de proprietate asupra unor imobile.
Considerându-se proprietar asupra unor imobile dobândite prin cumpărare, petentul s-a adresat Judecătoriei Braşov să procedeze la intabularea dreptului său de proprietate, în cartea funciară.
Cu ocazia soluţionării cererii, judecătorul H.M., constatând că există opoziţia la înscriere, constând în aceea că asupra aceluiaşi imobil a pretins, cu acte, un drept de proprietate şi numitul M.A., a dispus respingerea cererii petentului, până la lămurirea definitivă a conflictului ivit.
Pentru aceleaşi motive, a fost respinsă, de către acelaşi judecător, şi contestaţia petentului pentru refuzul înscrierii dreptului său în cartea funciară.
Prin urmare, respingerea cererilor formulate de petent de către judecătorul H.M., datorându-se unor situaţii reale existente la data soluţionării lor, nu pot fi interpretate ca acte de rea credinţă a acestuia, mai corect spus drept abuzuri în sarcina petentului, chiar dacă ulterior s-a dovedit temeinicia susţinerilor sale.
În consecinţă, neexistând dovezi care să justifice că prin modul de soluţionare a cererilor petentului, judecătorul H.M. cu bună ştiinţă a adus atingere drepturilor patrimoniale ale acestuia, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat şi a fi respins ca atare.
Urmare a respingerii recursului, petentul aflându-se în culpă procesuală urmează a fi obligat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de soluţionarea prezentei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul Ţ.V., împotriva încheierii din 25 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 275/P/F/2003, privind pe intimatul H.M.
Obligă pe recurent la plata sumei de 100.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5743/2003. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5760/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
