ICCJ. Decizia nr. 5741/2003. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5741/2003
Dosar nr. 5454/2003
Şedinţa publică din 8 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 noiembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 3419/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.Ş.L., B.R. şi U.I. constatând, potrivit art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor impun, în continuare, privarea de libertate a acestora.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că, prin probele administrate în cauză nu s-a diminuat presupunerea că inculpaţii au comis faptele, pentru care au fost trimişi în judecată. S-a reţinut că subzistă cazul prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen. şi anume că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere că aceştia sunt judecaţi pentru o faptă gravă de corupţie, comisă în mod organizat de un grup format din cinci persoane, fiecare cu o opoziţie socială distinctă situată la un nivel superior, valoarea mare a sumei oferită drept mită, precum şi poziţia inculpaţilor pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii B.Ş.L., B.R. şi U.I., solicitând casarea în temeiul art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. şi susţinând, în esenţă, că din actele dosarului nu rezultă vinovăţia lor, nu prezintă pericol pentru ordinea publică şi sunt în arest preventiv de peste un an şi 6 luni.
În concluzie, inculpaţii au solicitat punerea în libertate, întrucât nu mai subzistă condiţiile impuse de art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Din actele dosarului rezultă că inculpaţii recurenţi au fost trimişi în judecată, în stare de arest, prin rechizitoriul întocmit la data de 11 iulie 2002 de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia parchetelor militare, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la dare de mită, fapte prevăzute de art. 26, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpaţii B.R. şi U.I.
Prin acelaşi rechizitor au mai fost trimişi în judecată inculpaţii B.S., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., precum şi inculpatul S.H., pentru infracţiunea de complicitate la dare de mită.
S-a reţinut că inculpatul B.S. a promis suma de 1,5 milioane dolari SUA, prin intermediari, pentru a fi dată unui procuror în vederea revocării mandatului de arestare emis pe numele său şi, pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care era inculpat, în dosarul nr. 190/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, sumă din care a dat ca avans 99.700 dolari SUA, precum şi promisiunea aceluiaşi inculpat de a da, prin intermediari procurorului anchetator suma de 55 dolari SUA pentru eliberarea numitului D.D., sumă însuşită de inculpaţii B.R. şi U.I.
Inculpatul B.Ş.L., în cunoştinţă de cauză, a intermediat înţelegerea dintre inculpaţii B.S. şi S.H., pe de o parte şi inculpaţii B.R. şi U.I., pe de altă parte.
Urmare probelor administrate şi în faza de cercetare judecătorească, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu s-a diminuat presupunerea că inculpaţii au comis faptele deduse judecăţii, aceştia prezentând pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere actele dosarului, se constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, respectiv art. 148 lit. h) C. proc. pen., nu s-au schimbat, astfel că instanţa de fond corect a dispus menţinerea măsurii, în temeiul art. 160b C. proc. pen.
Aşa fiind, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.Ş.L., B.R. şi U.I., împotriva încheierii din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă la cheltuieli judiciare în sumă de 500.000 lei pe inculpatul B.Ş.L. şi la câte 750.000 lei cheltuieli judiciare pe inculpaţii B.R. şi U.I., din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5734/2003. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5743/2003. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
