ICCJ. Decizia nr. 5805/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5805/2003
Dosar nr. 4706/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 308 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureş, inculpaţii:
- M.I. ş.
- M.S. au fost condamnaţi la pedepse de câte un an şi respectiv 2 ani şi 5 luni închisoare, pentru infracţiunile de violare de domiciliu şi tâlhărie, prevăzută de art. 192 alin. (2) şi art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (3) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., instanţa a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 621 zile rămas neexecutat de inculpatul M.I. şi pentru restul de 1.333 zile rămase neexecutat de inculpatul M.S., din pedepsele anterioare aplicate prin sentinţa penală nr. 1046/2000 a Judecătoriei Tg. Mureş şi respectiv, Decizia penală nr. 7/1994 a Tribunalului Mureş, resturi de pedeapsă pe care le-a contopit cu pedepsele aplicate în cauză, urmând să execute inculpatul M.I. pedeapsa de 2 ani şi 5 luni închisoare şi inculpatul M.S. pedeapsa de 1.333 zile închisoare.
S-a reţinut în fapt că inculpaţii în dimineaţa zilei de 28 septembrie 2002, ora 3,00, au pătruns în locuinţa părţii vătămate M.I. şi au deposedat-o prin violenţă de 230.000 lei şi o damigeană cu vin.
Împotriva sentinţei penale menţionate, definitivă prin neapelare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat recurs în anulare, în baza art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza 1 C. proc. pen., susţinând că pedepsele aplicate în cauză nu au fost just individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin reţinerea de circumstanţe atenuante care nu se justifică.
Recursul în anulare este fondat.
După cum rezultă din lucrările dosarului, inculpaţii aflând că partea vătămată locuieşte singură şi deţine o mare cantitate de vin, au pătruns în locuinţa acesteia pentru a sustrage vin şi fiind surprinşi de aceasta, i-a aplicat lovituri producându-i fractură de os nazal, şi fractură de sinus frontal, pentru vindecarea căruia a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 12-14 zile.
Prin urmare, inculpaţii au pătruns în locuinţa părţii vătămate, pe timp de noapte şi după ce au agresat-o, au sustras bunurile menţionate, astfel că fapta de tâlhărie săvârşită prezintă un pericol social ridicat.
Pe de altă parte, inculpaţii au mai fost condamnaţi, repetat, pentru fapta de furt, fiind recidivişti, astfel că şi sub aspectul persoanei lor prezintă pericol sporit.
Ca atare, nu se justifică, în contextul împrejurărilor în care au comis faptele şi persoanei lor, reţinerea în favoarea lor a unor circumstanţe atenuante (conduita sinceră şi valoarea redusă a prejudiciului), acestea putând fi avute în vedere cu ocazia individualizării pedepsei, însă în limitele prevăzute de lege.
În consecinţă, urmează a se admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul sus-arătat şi potrivit dispozitivului de mai jos.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează sentinţa penală nr. 308 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureş privind pe intimaţii inculpaţi M.I. şi M.S., cu privire la pedepsele aplicate.
Descontopeşte pedepsele principale în pedepsele componente.
Înlătură dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., faţă de ambii inculpaţi.
Majorează pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la câte 3 ani închisoare, iar pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la câte 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpaţii urmând a executa fiecare pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare.
Menţine aplicarea art. 61 C. pen.
Contopeşte pedeapsa de 7 ani închisoare cu restul de 621 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1046/2000 a Judecătoriei Mureş, pentru inculpatul M.I., şi pedeapsa de 7 ani închisoare, cu restul de 1333 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani şi 295 zile închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 7/1994 a Tribunalului Mureş, pentru inculpatul M.S., urmând ca în final, inculpaţii să execute fiecare câte 7 ani închisoare.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 28 septembrie 2002 la 10 decembrie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie. 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5800/2003. Penal. Art.26 rap.la art.208, 209... | CSJ. Decizia nr. 5808/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
