ICCJ. Decizia nr. 5809/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5809/2003
Dosar nr.2605/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 153 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Argeş, s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul M.O., deţinut în Penitenciarul Colibaşi-Argeş, împotriva sentinţei penale nr. 301 din 24 octombrie 2002 a aceluiaşi tribunal, prin care solicita graţierea în baza Legii nr. 543/2002 a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunile prevăzute de art. 36 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, a cărei suspendare condiţionată a executării a fost revocată, urmând să execute astfel nu 7 ani ci numai pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru tentativă la infracţiunea de omor.
Instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile Legii de graţiere nr. 543/2002, întrucât contestatorul este recidivist, conform art. 37 lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 135 din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Piteşti, s-a respins ca nefondat apelul declarat de contestator.
Împotriva acestei decizii contestatorul M.O. a declarat recurs, reiterând cererea iniţială de aplicare a prevederilor Legii nr. 543/2002 privind pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare menţionată.
Recursul declarat de contestator nu este fondat.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, prevederile art. 1 de graţiere ale acestei legi, nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
În cauză, contestatorul, pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare [(6 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi un an şi 8 luni, pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu un spor de 4 luni)] aplicată prin sentinţa penală nr. 1077 din 28 septembrie 1998 a Judecătoriei Oneşti, a beneficiat de prevederile art. 81 C. pen., în sensul că i s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei.
Săvârşind din nou o infracţiune intenţionată în termenul de încercare, prin sentinţa penală nr. 301 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Argeş, contestatorul a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar în baza art. 83 din acelaşi cod, i s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării.
Prin urmare, contestatorul având statutul de recidivist, este exceptat de la prevederile Legii de graţiere nr. 543/2002, astfel că justificat i s-a respins contestaţia la executare.
Pentru aceste motive se va respinge ca nefondat recursul declarat de contestator şi va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.O. împotriva deciziei penale nr. 135 din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Piteşti
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 5808/2003. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5810/2003. Penal. Contopire. Recurs → |
|---|
