ICCJ. Decizia nr. 5810/2003. Penal. Contopire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5810/2003
Dosar nr. 4342/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212 din 23 iunie 2003, Tribunalul Giurgiu a admis cererea formulată de condamnatul Z.L. şi a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 68 din 10 iulie 2000 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 674 din 9 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, în pedepsele ei componente:
- 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), comisă la data de 27 decembrie 1999 şi
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), comisă la data de 27 decembrie 1999, pe care le-a repus în individualitatea lor.
S-a descontopit şi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 734 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Giurgiu rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 180 din 13 noiembrie 2000 a Tribunalului Giurgiu, în pedepsele ei componente:
- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., comisă la data de 1 mai 1998;
- un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e) şi g) C. pen., comisă la data de 9 martie 1993;
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., comisă la 10 iunie 2000 şi a repus aceste pedepse în individualitatea lor.
În baza art. 36 C. pen., pedepsele arătate mai sus au fost contopite cu următoarele pedepse:
- 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 14 februarie 2001 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă la 12 martie 2001, pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), comisă la 23 iulie 1999.
- 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1964 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 736 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), comisă la data de 21 iunie 1999, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 6 luni, în total 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 1395 din 16 noiembrie 2000 emis de Judecătoria Giurgiu în baza sentinţei penale nr. 734 din 26 septembrie 2000 a aceleiaşi instanţe, nr. 93/2000/1 martie 2001 emis de Tribunalul Giurgiu, în baza sentinţei penale nr. 68 din 10 iulie 2000 a aceluiaşi tribunal, nr. 22/2001 din 12 martie 2001 emis de Tribunalul Giurgiu, în baza sentinţei penale nr. 14 din 12 februarie 2001 a aceluiaşi tribunal, nr. 302 din 3 decembrie 2002 emis de Tribunalul Giurgiu, în baza sentinţei penale nr. 281 din 18 noiembrie 2002 a aceluiaşi tribunal şi nr. 2949 din 6 ianuarie 2003 emis de Judecătoria Giurgiu, în baza sentinţei penale nr. 1964 din 23 octombrie 2002 a aceleiaşi instanţe şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare de către Biroul executări penale al Tribunalului Giurgiu.
S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat de la 11 martie 1993 la 5 aprilie 1993, de la 22 iunie 1999 la 22 iulie 1999 şi de la 14 ianuarie 2000, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că cererea condamnatului este întemeiată, întrucât infracţiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menţionate sunt concurente, fiind incidente în cauză prevederile art. 36 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 495/ A din 2 septembrie 2003 a respins apelul condamnatului ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul Z.L., solicitând admiterea acestuia şi reţinerea în rândul faptelor concurente şi a celei pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 419 din 1 aprilie 1996 a Judecătoriei Giurgiu, cu deducerea perioadei executate de 2 ani închisoare.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Prin sentinţa penală nr. 419 din 1 aprilie 1996 a Judecătoriei Giurgiu, Z.L. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 47 din 17 februarie 1997 a Tribunalului Giurgiu, condamnatul fiind arestat la 30 iulie 1995 şi liberat la 4 iulie 1997 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 390 zile.
Fapta comisă la data de 29 iulie 1995 nu este concurentă cu celelalte fapte aflate în discuţie şi, prin urmare pedeapsa aplicată nu poate fi contopită după regulile concursului de infracţiuni, întrucât ea constituie primul termen al recidivei, reţinut ca atare prin sentinţa penală nr. 734/2000 a Judecătoriei Giurgiu.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă recursul condamnatului Z.L. ca nefondat şi să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Z.L. împotriva deciziei penale nr. 495 din 2 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5809/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 5823/2003. Penal. Transfer executare... → |
|---|
