ICCJ. Decizia nr. 5868/2003. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5868/2003
Dosar nr. 5556/2003
Şedinţa publică din 12 decembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 7 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, printre altele, prelungirea arestării preventive a inculpaţilor C.V., N.F., R.M. şi C.M.V., pe câte 30 de zile, de la 15 octombrie 2003 la 13 noiembrie 2003.
S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu de 200.000 lei, pentru inculpatul C.V., să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că verificându-se, din oficiu, starea de arest a inculpaţilor, a rezultat că în raport de natura faptei comise şi de gravitatea acesteia, fiind pronunţată o soluţie nedefinitivă de condamnare la pedeapsa închisorii, subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, lăsarea inculpaţilor în libertate, reprezentând un pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, se impune prelungirea arestării preventive a inculpaţilor, pe o perioadă de 30 de zile, de la 15 octombrie 2003 la 13 noiembrie 2003.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recursuri inculpaţii N.F., C.M.V. şi R.M.M., fără să le motiveze în scris.
În şedinţa publică de astăzi, inculpaţii N.F. şi C.M.V. au criticat încheierea, solicitând modificarea ei şi punerea în libertate, deoarece n-au comis fapta ce li se impută, fiind ţinuţi, în mod abuziv, arestaţi.
Recurentul inculpat R.M.M. a solicitat instanţei să ia act că înţelege să-şi retragă recursul declarat împotriva respectivei hotărâri.
Examinând încheierea recurată, în raport de susţinerile recurenţilor, Curtea constată că recursurile declarate de inculpaţii N.F. şi C.M.V. sunt nefondate.
Comiterea sau nu, de către inculpaţi a faptelor ce li se impută, constituie o problemă de fond, ce va trebui rezolvată, definitiv, de instanţa ce va rezolva recursul.
În ceea ce priveşte problema stării de arest a inculpaţilor, din dosar rezultă că nu s-au schimbat, cu nimic, împrejurările avute în vedere la luarea acestei măsuri, încât, temeinic şi legal, curtea de apel a prelungit arestarea preventivă, lăsarea inculpaţilor în libertate, reprezentând un pericol pentru ordinea publică.
Referitor la recursul inculpatului R.M.M., Curtea va trebui ca, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 4 alin. (2) C. proc. pen., să ia act de declaraţia inculpatului, în sensul că înţelege să-şi retragă recursul declarat.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor pentru apărătorii din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii N.F. şi C.M.V. împotriva încheierii din 7 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2747/2003, ca nefondate.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.M.M. împotriva aceleiaşi încheieri.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5846/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5878/2003. Penal. Legea nr.51/1991. Recurs → |
|---|
