ICCJ. Decizia nr. 5846/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5846/2003
Dosar nr. 4476/2003
Şedinţa publică din 11 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 6 mai 2003 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul F.E. la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 13, art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 13, art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni cu închisoare.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv un an închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 810.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de la partea vătămată B.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în ziua de 18 februarie 2001, inculpatul a sustras din SC N. SRL Stejaru, administrată de către partea vătămată B.S., 2 bidoane cu lapte.
De asemenea, în dimineaţa zilei de 25 martie 2001, prin violenţe şi ameninţări cu o toporişcă, inculpatul a deposedat pe partea vătămată B.D. de calul şi căruţa în care se aflau 5 bidoane cu lapte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei reţineri a infracţiunii de tâlhărie în sarcina sa, solicitând schimbarea încadrării în infracţiunea de furt calificat şi reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 310 din 23 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, constatând că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor pe baza unei juste aprecieri a probelor.
Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, s-a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare, fiind respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de inculpat, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din apel.
Recursul nu este fondat.
Probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate B.D., cele ale martorilor A.S. şi P.V., precum şi declaraţia inculpatului conduc la concluzia că pentru a-şi însuşi bunurile, inculpatul F.E., având asupra sa o toporişcă, a ameninţat pe partea vătămată că o va lovi dacă va încerca să-l împiedice să ia bunurile (calul şi căruţa în care se aflau bidoanele cu lapte).
Potrivit art. 211 C. pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări.
Cu privire la apărarea inculpatului că partea vătămată B.S. îi datora aproximativ 10 milioane lei, şi că a luat bunurile pentru a-şi acoperi prejudiciul, considerând astfel că nu se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa, Înalta Curte constată că şi în aceste împrejurări sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, întrucât „luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia", constituie furt.
Rezultă aşadar, că în mod corect instanţele au reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor, pentru care a fost trimis în judecată, condamnându-l la pedepse just individualizate în raport de criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv modalitatea în care au fost comise, gradul de pericol social concret şi circumstanţele sale personale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată nefondat recursul inculpatului, pe care-l va respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.E. împotriva deciziei penale nr. 310 din 23 septembrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5843/2003. Penal. Lg.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5868/2003. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
