ICCJ. Decizia nr. 5842/2003. Penal. Revizuire. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5842/2003
Dosar nr. 4668/2003
Şedinţa publică din 11 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 28 iunie 1999, rămasă definitivă prin respingerea recursului, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului G.I. la o pedeapsă de 28 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Prin cererea de revizuire, condamnatul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, solicitând reanalizarea cauzei sub aspectul legalităţii sesizării instanţei, legalitatea constituirii completului de judecată, a modului de apreciere a probelor administrate şi greşitei încadrări juridice a faptei.
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa penală nr. 58 din 3 martie 2003, a respins cererea de revizuire cu motivarea că cererile condamnatului nu se regăsesc printre cazurile enumerate în art. 394 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 527/ A din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de G.I.
Împotriva ultimei hotărâri, condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, întrucât fapta nu a fost corect încadrată.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Totodată, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen., s-a limitat incidenţa acestui caz de revizuire la situaţia în care, pe baza faptelor sau a împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Coroborând cele două texte, se constată că cererea de revizuire este admisibilă numai dacă faptele şi împrejurările noi duc la pronunţarea unei soluţii opuse celei a cărei revizuire se cere.
În cauză, prin cererea de revizuire s-a urmărit schimbarea încadrării juridice şi, pe cale de consecinţă, modificarea pedepsei, ceea ce nu constituie, potrivit legii, caz de revizuire.
În consecinţă, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 527/ A din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2003.
← ICCJ. Decizia nr. 5833/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 5843/2003. Penal. Lg.678/2001. Recurs → |
---|