ICCJ. Decizia nr. 5959/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5959/2003
Dosar nr. 3172/2003
Şedinţa publică din 17 decembrie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166 din 15 aprilie 2003, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată infracţiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea, pe timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.V. suma de 30.000.000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul trăia în concubinaj de circa 7 ani cu martora B.I. şi împreună colindau pe la containerele din oraş pentru a obţine hrană şi obiecte de îmbrăcăminte. Împreună cu aceştia, câteodată se deplasa şi victima V.B. şi toţi trei consumau mari cantităţi de alcool. La 30 martie 2002, inculpatul a observat că victima o trăgea pe martora B.I. în spatele unui container şi crezând că acesta încearcă să întreţină relaţii sexuale cu concubina sa, i-a aplicat o lovitură în zona dreaptă a gâtului, după care, acesta a căzut la pământ. Inculpatul a plecat, victima fiind găsită, în acelaşi loc a doua zi, decedată, în timp ce concubina inculpatului se afla în comă alcoolică.
În aceiaşi dimineaţă, inculpatul s-a întors la locul faptei, a constatat decesul victimei după care a plecat.
Din expertiza medico, legală efectuată rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a produs datorită hemoragiei externe, consecutiv plăgii tăiate înţepate a gâtului cu leziuni vasculare de laringe şi esofag. Leziunile traumatice, mai sus descrise, s-au putut produce prin lovire activă, cu un corp dur, ascuţit, tăietor înţepător, de exemplu cuţit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu – Mare şi inculpatul C.A.
Prin motivele de apel, parchetul a cerut majorarea pedepsei în raport de starea de recidivă, iar inculpatul achitarea.
Prin Decizia penală nr. 140 din 19 iunie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
S-a apreciat că pedeapsa a fost just individualizată, iar starea de fapt, încadrarea juridică corect reţinute pe probele administrate.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs doar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Prin motivele scrise s-a reţinut că pedeapsa aplicată este blândă, fiind greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de existenţa unei stări de agravare în care s-a comis fapta.
Critica urmează a fi examinată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se a fi fondată pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepsei se au în vedere nu numai limitele legale sancţionatoare dar şi cauzele de agravare sau atenuare a răspunderii penale.
Examinând pe rând, elementele la care se referă art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se poate spune referitor la limitele legale sancţionatoare că este inexactă motivaţia instanţei de apel, potrivit căreia, pedeapsa a fost orientată spre limita minimă, deoarece cuantumul acesteia a fost stabilit la limita minimă legală.
Instanţele au stabilit şi respectiv, au menţinut o pedeapsă minimă în condiţiile în care inculpatul a comis o infracţiune gravă, soldată cu moartea victimei, comisă în stare de recidivă, redată de o condamnare anterioară de 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie.
Inculpatul a manifestat pe parcursul procesului o atitudine procesuală nesinceră şi oscilantă, mai întâi recunoscând fapta, după care a negat-o cerând achitarea.
În acest context nu existau motive pentru stabilirea unei pedepse minime şi în considerarea dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen., se impune majorarea pedepsei prin admiterea recursului, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi casarea hotărârilor numai în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate.
Osebit de acest caz de casare susţinut în scris şi oral de parchet, cu ocazia examinării din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată şi un alt motiv de casare, fondat pe aceleaşi dispoziţii prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la conţinutul pedepsei complementare.
Astfel potrivit art. 64 lit. c) C. pen., constă în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii.
Cum la comiterea infracţiunii dedusă judecăţii, inculpatul nu s-a folosit de o funcţie sau profesie, în mod greşit, instanţele i-au interzis şi exercitarea dreptului, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., în cadrul pedepsei complementare.
În atare situaţie, hotărârile vor fi casate şi sub acest aspect, prin admiterea recursului declarat de parchet.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa principală aplicată prevenţia la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 19 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpatul C.A.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 166 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Satu Mare, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate şi conţinutul pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în sensul că o majorează de la 15 ani închisoare la 17 ani închisoare.
Înlătură dispoziţiile prevăzute de litera c) din conţinutul pedepsei complimentară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), aplicată inculpatului C.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 aprilie 2002.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5935/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5961/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
