ICCJ. Decizia nr. 590/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.590
Dosar nr.3452 /2003
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 508 din 22 mai 2003, pronunţată de TribunalulBucureşti,secţiaa II- a penală, afostcondamnatinculpatu.
M.N. la două pedepse de câte 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză şi că părţile vătămate A.A. şi C.M. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de 600.000 lei obţinută prin săvârşirea infracţiunilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 13 noiembrie 2002, inculpatul a oprit-o pe partea vătămată A.A., care se deplasa pe b-dul Octavian Goga, sub pretextul de-a afla unde se află situat restaurantulMc Donald SUnirea, iar în momentul în care victima a întors capul pentru a-i indica direcţia, inculpatul i-a smuls lănţişorul de la gât. După comiterea infracţiunii, inculpatul a vândut bunul sustras martorului M.C., care lucra la o casă de amanet, fără a-i preciza provenienţa lănţişorului.
La fel a procedat inculpatul şi în ziua de 5 octombrie 2002, când, aflându-se pe b-dul Mircea Vodă, i-a smuls de la gât lănţişorul din aur părţii vătămate C.M. În aceeaşi ziinculpatul a vândut lănţişorul sustras unei persoane necunoscute.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerilor părţilor vătămate, proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală,depoziţiilor martorilor,probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 394/A din 11 iulie 2003, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
La individualizarea pedepsei instanţele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptelor săvârşite cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Comiterea a două infracţiuni în concurs real, fapte săvârşite în condiţiisimilare(acostareaunor fete tinere, în locuribinealesepentru a-şi asiguradispariţia rapidă, smulgerealănţişoarelor de la gât şi valorificareabunurilor în aceeaşi zi) relevă un pericol social ridicat.
Referitor la profilul moral al inculpatului, din probele aflate în dosar rezultă că acesta este recidivist în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în raport de o pedeapsă anterioară de 3 ani închisoare aplicată tot pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, iar în prezent este arestat în altă cauză, de asemenea, pentru o infracţiune de acelaşi gen, împrejurare care evidenţiază periculozitatea deosebită a acestui infractor.
În raport de elementele de circumstanţiere ale faptelor şi făptuitorului, pedeapsa aplicată, orientată spre limita inferioară a textului sancţionator, este bine dozată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art.192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 394/A din 11 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5/2003. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 591/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
