ICCJ. Decizia nr. 6008/2003. Penal. Art.184 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6008/2003
Dosar nr. 3167/2003
Şedinţa publică din 18 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4572 din 17 octombrie 2000, Judecătoria Iaşi a condamnat pe inculpatul S.I. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani.
Totodată, a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 octombrie la 27 octombrie 1999.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu S.C. U. S.A. şi partea responsabilă civilmente R.A.T.C. Iaşi, la 45.000.000 lei despăgubiri materiale şi 30.000.000 lei daune morale către partea civilă C.G.
S-a reţinut că, la 1 iulie 1999, inculpatul, şofer de tramvai, nu a respectat semnificaţia culorii roşu a semaforului şi a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată, care circula regulamentar.
Urmare impactului, partea vătămată a suferit leziuni, care au necesitat pentru vindecare, îngrijiri medicale de 90-95 de zile.
Tribunalul Iaşi, prin Decizia penală nr. 1127 din 9 octombrie 2001, a admis apelul declarat de partea vătămată şi a majorat cuantumul despăgubirilor acordate părţii vătămate la 60.000.000 lei şi al daunelor morale la 50.000.000 lei.
Totodată, a respins apelul inculpatului.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 213 din 14 martie 2002, a respins recursul inculpatului.
Procurorul general a declarat recurs în anulare, invocând că hotărârile pronunţate sunt nelegale şi netemeinice, întrucât urmărirea penală nu a elucidat contradicţiile existente între probe, privitor la cauzele reale şi la dinamica accidentului, astfel că se impune restituirea cauzei la procuror, pentru completarea urmăririi penale, în vederea stabilirii adevărului.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, din examinarea materialului probator, există mari contradicţii între declaraţiile martorilor oculari şi ale părţilor angajate în accident, care nu au fost lămurite.
Astfel, martorii C.R. şi A.C., aflaţi în tramvai la data producerii accidentului, prin declaraţiile date, au susţinut versiunea inculpatului, în sensul că acesta a oprit tramvaiul la semafor, întrucât era culoarea roşie şi că a pornit după aproximativ 30 de secunde, când a apărut culoarea verde a semaforului.
De asemenea, ei au mai susţinut că deşi inculpatul a claxonat şi a frânat brusc, nu a putut evita coliziunea tramvaiului cu autoturismul părţii vătămate.
Dimpotrivă, martorii N.G. şi H.P. au declarat că în momentul în care partea vătămată a intrat în intersecţie cu autoturismul, culoarea semaforului era verde şi că tramvaiul condus de inculpat, a intrat în intersecţie, în viteză, pe culoarea roşie a semaforului.
Pe de altă parte, expertiza tehnică a emis trei posibilităţi de producere a coliziunii, fără să ajungă la o concluzie certă.
Or, faţă de contradicţiile existente între declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate, precum şi între declaraţiile martorilor C.R., A.C. şi I.E.M. şi ale martorilor N.G. şi H.P., se impunea confruntarea acestora, pentru stabilirea adevărului privind modul de producere al accidentului.
În ipoteza în care, prin confruntare, nu se va ajunge la elucidarea contradicţiilor şi la stabilirea versiunii reale, va trebui să se procedeze la verificarea realităţii susţinerilor martorilor oculari, prin efectuarea unui experiment judiciar pe baza declaraţiilor acestora.
Pe de altă parte, având în vedere că expertiza tehnică efectuată nu a clarificat şi stabilit, exact, împrejurările în care s-a produs coliziunea şi cauzele acesteia, urmează a se efectua o nouă expertiză tehnică, în cauză.
Având în vedere că aceste completări ar întârzia cursul judecăţii iar, pe de altă parte, că asemenea completări se pot efectua cu mai multă operativitate şi eficienţă în cursul urmăririi penale, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa ambele hotărâri şi a se restitui cauza procurorului, conform art. 333 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 4572 din 17 octombrie 2000 a Judecătoriei Iaşi, deciziei penale nr. 1127 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului Iaşi şi deciziei penale nr. 213 din 14 martie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul S.I.
Casează hotărârile atacate şi restituie cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, pentru completarea urmăririi penale.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6006/2003. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6012/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
