ICCJ. Decizia nr. 6012/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6012/2003
Dosar nr. 3895/2003
Şedinţa publică din 18 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108 din 8 aprilie 2003, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul C.D. la 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, dispoziţia aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 4 decembrie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate suma de 30.000.000 lei daune morale, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 3 decembrie 2002, prin violenţe şi ameninţări, inculpatul a determinat-o pe minora T.G.A., în vârstă de 12 ani, să întreţină cu el raporturi sexuale pe cale orală.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 331 din 7 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susţinând că nu a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul C.D. a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând în principal ca şi în apel achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu a săvârşit fapta reclamată, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de circumstanţele sale personale.
Examinând hotărârile atacate, în raport de probele administrate (declaraţiile constante ale persoanei vătămate, actul de constatare medico-legală întocmit în urma examinării victimei, declaraţiile martorilor C.E., C.A.M., V.L.D., B.C., coroborate cu recunoaşterile inculpatului în faza de urmărire penală, rezultă, fără dubiu că la data de 3 decembrie 2002, în timp ce se afla într-un bar din oraşul Rovinari, unde consumase băuturi alcoolice, inculpatul a acostat-o pe minora T.G.A., în vârstă de 12 ani, pe care a condus-o la WC-ul localului respectiv, unde, prin acte de violenţă şi ameninţări, a determinat-o să întreţină cu el raporturi sexuale pe cale orală.
Imediat după comiterea faptei, victima s-a plâns personalului de serviciu al localului, cât şi organelor de poliţie care au procedat la identificarea şi prinderea inculpatului, care a recunoscut infracţiunea comisă.
Faptul că ulterior, respectiv, în cursul judecăţii, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală nu este de natură să-l exonereze de răspundere penală, întrucât primele sale declaraţii se coroborează cu celelalte probe de vinovăţie administrate în cauză.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că aceasta este just individualizată, la stabilirea acesteia şi a modalităţii de executare, instanţa de fond respectând criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., respectiv, gradul sporit de pericol social al faptei (inculpatul întreţinând raporturi sexuale pe cale orală prin ameninţări şi violenţe, cu o minoră de numai 12 ani într-un local public) poziţia oscilantă adoptată în cursul procesului penal, cât şi împrejurarea că nu posedă antecedente penale.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada cât a fost arestat preventiv, respectiv de la 4 decembrie 2002, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei nr. 331 din 7 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 decembrie 2002, la zi.
Obligă pe recurentul inculpat, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6008/2003. Penal. Art.184 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6021/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
