CSJ. Decizia nr. 65/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 65/2003
Dosar nr. 3987/2002
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secţia penală, a condamnat pe inculpatul G.V. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Prin aceeaşi hotărâre, la cererea părţii civile N.M., inculpatul a fost obligat să plătească acesteia suma de 9.200.000 lei.
S-a reţinut că în data de 26 septembrie 2000, în jurul orelor 15,00, partea vătămată N.M., având asupra sa o sumă de 3.000.000 lei cu care intenţiona să plătească o rată la C.A.R., a fost acostată de către inculpat, într-o zonă mai puţin circulată a oraşului Petroşani.
Inculpatul i-a pus cuţitul în spate, ameninţând-o că dacă nu îl urmează unde doreşte el, o va omorî.
Inculpatul a condus-o pe partea vătămată într-o zonă mărginaşă a oraşului. Când partea vătămată a văzut două persoane, le-a cerut ajutorul, pe care însă nu l-a primit, ca urmare afirmaţiei inculpatului că este soţia sa şi că îl însoţeşte.
Pentru a nu mai repeta astfel de acte, inculpatul a lovit-o după care i-a smuls de la gât 2 lănţişoare de aur şi un cercel din ureche. Conducând-o pe un deal din apropiere, inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată, căreia i-a cerut să îi povestească despre familia ei.
După ce s-au oprit, inculpatul i-a luat poşeta unde a găsit suma de 3 milioane lei, pe care şi-a însuşit-o.
Găsind şi numărul de telefon al cumnatei părţii vătămate, inculpatul a sunat-o, spunând că se numeşte D.V. şi doreşte să vorbească cu mama părţii vătămate.
Luând legătura cu mama părţii vătămate, căreia i s-a prezentat sub aceeaşi identitate, inculpatul i-a comunicat că fiica sa va lipsi un timp de la domiciliu, întrucât vor pleca împreună la Vâlcea.
Sub presiunea violenţei şi a ameninţărilor cu moartea, inculpatul a reţinut-o pe partea vătămată, împotriva voinţei sale, până în jurul orelor 20,00.
Lăsând-o apoi să plece, inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată cu moartea în cazul denunţării la organele de poliţie.
Imediat după comiterea faptei, inculpatul a părăsit Valea Jiului, iar după câteva zile s-a întors şi i-a spus soţiei sale ce s-a întâmplat, însă a motivat actul său de tâlhărie prin aceea că partea vătămată i-a aplicat spray în ochi.
Pentru a nu fi recunoscut, inculpatul şi-a ras mustaţa şi împreună cu familia a părăsit Valea Jiului, după care a plecat din ţară.
Fiind citat de mai multe ori la organele de poliţie pentru cercetări, inculpatul nu s-a prezentat, însă a făcut diferite memorii, în care îşi susţinea nevinovăţia. Cu toate acestea, când a fost audiat, a negat că ar fi avut cunoştinţă că este cercetat pentru faptele reţinute.
De asemenea, inculpatul a susţinut că la acea dată se afla la Centrul Militar Vâlcea, pentru eliberarea unei adeverinţe.
Această susţinere este infirmată de data înscrisă pe adeverinţă, anterioară datei comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva hotărârii primei instanţe inculpatul a declarat apel solicitând achitarea, întrucât nu a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 204/ A din 29 august 2002 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, iar pedeapsa aplicată este just individualizată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, susţinând că nu a săvârşit faptele pentru care este trimis în judecată şi, în consecinţă, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Reiterând apărările formulate la judecata în fond a cauzei, precum şi la soluţionarea apelului, inculpatul a afirmat că bunurile i-au fost date de partea vătămată, el făcându-se vinovat doar de faptul că, valorificându-le, nu au înmânat acesteia suma obţinută.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, dar, o primă apărare privind împrejurarea că la data când ar fi săvârşit infracţiunile nu s-ar fi aflat în localitatea Petroşani locul comiterii faptelor, ci la Centrul Militar Vâlcea, a fost înlăturată în raport de data emiterii adeverinţei de către acest organ, alta decât cea invocată de inculpat.
Pe de altă parte, faptul primirii bunurilor, în baza unei înţelegeri cu partea vătămată, în vederea valorificării prin vânzare, este infirmat de declaraţia martorei G.M., care a precizat că inculpatul le-a sustras prin violenţă, declaraţie ce se coroborează cu declaraţia părţii vătămate şi a celorlalţi martori audiaţi.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta a fost individualizată şi de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., astfel încât, nu sunt motive care să justifice reducerea acesteia.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de către inculpatul G.V.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 204/ A din 29 august 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 9 martie 2002, la 9 ianuarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 644/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 652/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
