CSJ. Decizia nr. 656/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 656/2003
Dosar nr. 4590/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 650 din 27 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul N.M. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen.
Pe durata executării pedepsei conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzisă exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2001, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a arestului.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.N.P. „P.” S.A. sucursala P.P., suma de 891.477 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul N.M. a instrumentului de perforare conductă, folosit la săvârşirea faptei.
Prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art. 357 lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a calului aflat în custodia numitului D.I., conform procesului verbal încheiat de poliţie la data de 20 februarie 2001, precum şi restituirea căruţei aflată la Postul de poliţie Periş.
Diferit, în temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu de avocat, cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 20 februarie 2001, organele de poliţie din cadrul Biroului de poliţie Snagov, judeţul Ilfov, au fost sesizate de agenţi de pază din cadrul firmei „B.” cu privire la faptul că, în jurul orelor 1100, au surprins, în zona denumită V. 1, Pădurea Burias, comuna Periş, judeţul Ilfov, zona tranzitată de conducta de produs petrolier aparţinând S.C. „P.” S.A., 3 indivizi de naţionalitate romi, ce se deplasau cu o căruţă şi care la vederea autovehiculului ARO al firmei, au părăsit căruţa pe care au abandonat-o în câmp, după care au dispărut.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a găsit o căruţă din scândură nevopsită, cu roţi cu anvelope din cauciuc, tractată de un cal roib, animal ce prezenta drept caracteristică o steluţă albă pe frunte, în care se aflau două butoaie din tablă cu o capacitate de câte 200 litri fiecare, din care unul plin cu produs petrolier, 4 recipienţi din material plastic, trei cu o capacitate de câte 60 litri fiecare şi unul cu o capacitate de 11 litri, goale şi care prezentau miros specific de benzină.
Organele de poliţie au realizat un experiment judiciar, care a constat în deshămarea calului ce tracta căruţa abandonată şi lăsarea acestuia liber.
După lăsarea sa în libertate, calul a condus organele de poliţie la domiciliul numitului B.I. din comuna Niculeşti, care a arătat că animalul i-a aparţinut timp de 5 ani, dar că l-a înstrăinat la data de 9 februarie 2001, în schimbul unui armăsar, unui cetăţean din comuna Butimanul, identificat în persoana numitului S.G., cunoscut în zonă ca samsar de animale care, la rândul lui, l-a vândut la data de 18 februarie 2002, unor indivizi de naţionalitate romi, identificată în persoana numiţilor N.M. şi N.G.F.
În urma acestor dovezi s-a efectuat o percheziţie la domiciliul celor două persoane suspecte, în urma căreia a fost găsit, într-o geacă imitaţie din piele de culoare neagră, un corp metalic din fier cu lungime de 18 cm în formă conică, cu diametrul de 18 mm la baza mare şi 8 mm la baza mică, instrument ce se foloseşte la perforarea conductelor petroliere.
În urma verificărilor de laborator efectuate, s-a constatat că produsul petrolier aflat în butoiul găsit în atelajul abandonat, corespunde sortimentului de benzină premium cu plumb, care este tranzitat pe conducta magistrală Ploieşti – Bucureşti ce traversează pădurea Burias.
Prejudiciul cauzat prin infracţiune a fost acoperit prin restituirea părţii vătămate a cantităţii de produs petrolier sustras.
Împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă, a declarat apel inculpatul N.M., pe care a criticat-o cu privire la greşita sa condamnare, întrucât din probele existente la dosar nu rezultă cu certitudine că el este autorul faptei, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 610/A din 24 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.M. cu motivarea că, „afirmaţiile” apelantului inculpat privind totala sa lipsă de vinovăţie şi comiterea faptei de către alte persoane, nu au nici un fel de susţinere în probatoriu şi că „Din contră, s-a dovedit fără putinţă de tăgadă că aparţin inculpatului calul şi căruţa abandonate la locul faptei, iar instrumentul de perforare, găsit ascuns la domiciliul inculpatului îndepărtează orice posibilă îndoială asupra vinovăţiei”.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul N.M., pe care a criticat-o, în principal, pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel, şi anume lipsa vinovăţiei, întrucât nu el este autorul faptei motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei pe care o consideră ca fiind prea severă.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele de la dosar, încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată cu respectarea prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Din moment ce din probele existente la dosar rezultă fără nici un dubiu că atelajul folosit pentru transportul produsului petrolier sustras, aparţine inculpatului, cât şi faptul că la domiciliul său s-a găsit instrumentul folosit la perforarea conductei de unde s-a sustras benzina găsită într-unul din butoaie, reţinerea faptului că, acesta este autorul faptei este corectă, iar condamnarea sa este justificată, motiv pentru care critica prin care solicită a se dispune achitarea nu poate fi primită.
In ce priveşte cea de-a doua critică şi anume, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă se constată, de asemenea, că este tot nefondată, deoarece la aplicarea şi stabilirea pedepsei instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că a ţinut seama în egală măsură atât de pericolul social al faptei cât şi de datele ce caracterizează persoana acestuia, care nu are antecedente penale, fără a neglija poziţia procesuală avută, în pofida tuturor evidenţelor, a negat, constant, că ar fi autorul faptei.
Aplicată în aceste condiţii pedeapsa de 4 ani închisoare, situată în apropierea limitei minime prevăzută de textul de lege incriminator, nu poate fi considerată ca fiind prea severă, apreciindu-se ca necesară realizării prevederilor art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive pe care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul N.M. este nefondat şi a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN ACESTE CONDIŢII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 620/A din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2001, la 11 februarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 652/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 65/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
