CSJ. Decizia nr. 716/2003. Penal

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 716/2003

Dosar nr. 2718/2002

Şedinţa publică din 13 februarie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 283 din 29 martie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul A.N. la 20 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi a art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 435 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani, 7 luni şi 24 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1070 din 22 octombrie 1998 a Judecătoriei sector 3, definitivă prin Decizia penală nr. 226 din 22 februarie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, şi în urma contopirii cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză s-a dispus ca inculpatul să execute 20 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 7 ani.

Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 14 aprilie 2001, la zi.

În esenţă, s-au reţinut următoarele:

În seara zilei de 13 aprilie 2001, în jurul orelor 21,00, între părţile vătămate G.M.F. tatăl său G.M. şi inculpatul A.N. care lovise maşina acestora, a izbucnit un conflict, în urma căruia inculpatul a lovit în umăr pe partea vătămată G.M.F. cu un teu din lemn, după care a scos un cuţit cu care i-a aplicat o lovitură în zona inimii victimei G.M. Victima a fost transportată la spital, unde a decedat în jurul orelor 22,00.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 290/ A din 16 mai 2002, a respins apelul inculpatului A.N.

Totodată, a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului, de la 14 aprilie 2001, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a cerut reducerea pedepsei.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârşite, reflectat de modul şi împrejurările în care inculpatul a conceput şi realizat omorul (înarmat cu un ciocan şi un cuţit, cu care a aplicat o lovitură într-o zonă vitală a victimei), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist, cu mai multe condamnări anterioare), rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului A.N. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de A.N. împotriva deciziei nr. 290 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2001 la zi.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 716/2003. Penal