CSJ. Decizia nr. 795/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Secţia Penală
Decizia nr.795/2003
Dosar nr.4331/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 200.
La 23 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.1239 din 28 septembrie 1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca, deciziei penale nr.1048/A din 8 decembrie 2000 a Tribunalului Cluj şi deciziei penale nr.175 din 6 martie 2001 a Curţii de Apel Cluj, privind pe inculpatul B.I.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din 23 ianuarie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 6 februarie 2003 şi apoi la 18 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În baza art.409 şi a art.410 alin.1 partea I pct.8 C.proc.pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei penale nr.1239 din 28 septembrie 1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a deciziei penale nr.1048/A din 8 decembrie 2000 a Tribunalului Cluj şi a deciziei penale nr.175 din 6 martie 2001 a Curţii de Apel Cluj, apreciind că instanţele au dat o eronată interpretare a situaţiei de fapt, cu consecinţa greşitei condamnări a inculpatului.
Pornind de la principiul potrivit căruia vinovăţia nu poate exista la săvârşirea unei infracţiuni dacă făptuitorul nu a voitacea faptă sau nu a putut avea reprezentarea rezultatului, din motive neimputabile lui, instanţele, în raport de probatoriile administrate în cauzătrebuia să constate că faptele săvârşite de inculpat nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiuniunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi conducere pe drumurile publice cu număr fals de înmatriculare, conchide parchetul.
Recursul în anulare este fondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul B.I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi, respectiv, cu număr fals de înmatriculare, prevăzute de art.35 alin.1 şi art.35 alin.2 din Decretul nr.328/1966, ambele cu aplicarea art.37 lit.a şi art.33 lit.b C.pen.
S-a reţinut că, la 22 august 1996. inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul marca Fiat Croma introdus în ţară la 10 iulie 1996, din Franţa, fără a fi înmatriculat în România.
Pentru a hotărî astfel, instanţele nu au dat eficienţă tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, în sensul art.62 şi urm.C.proc.pen., ajungând astfel la interpretare eronată a acestora, situaţie ce a condus la o aprecierea injustă asupra vinovăţiei inculpatului.
Astfel, inculpatul declară că maşina i-a fost împrumutată de către P.S. în vederea unei eventuale cumpărări, la întoarcereaîn România a vărului acestuia G.V., proprietarul maşinii. În acelaşi sens, declară şi martorul P.S. căruia, proprietarul maşinii l-a mandatat să o vândă, i-a încredinţat actele autoturismului pe care, la rândul său i le-a înmânat inculpatului, asigurându-l totodată că sunt în regulă.
Cu privire la acest aspect, inculpatul susţine încă de la început, respectiv, în unica declaraţie luată la urmărirea penală că, în Bucureşti, surprins de către organele de poliţie, ocazie cu care i-au verificat maşina, talonul şi certificatul de înmatriculare, i s-a confirmat valabilitatea actelor.
Pe de altă parte, la dosar există o adresă de la Prefectura localităţii franceze Main Villiers, prin care se atestă că autoturismul în discuţie până în luna octombrie 1996 era înscris în circulaţie pe teritoriul francez.
Coroborate aceste mijloace de probă şi raportate la dispoziţiile art.33 alin.1 din Decretul nr.328/1966, potrivit cărora obligaţia de a înmatricula în 30 zile autovehiculele „înmatriculate în alte state revine persoanelor ce le deţin, dacă acestea domiciliază în România” , conduce la concluzia că inculpatul nu a săvârşit fapta cu vinovăţie.
El nu a realzat că pune în circulaţie şi conduce un autoturism neînmatriculat respectiv, cu un număr fals de înmatriculare, apreciind că nu lui îi incumbă obligaţia de înmatriculare în circumstanţele în care circulă cu maşina, astfel cum au fost detaliate mai sus.
În consecinţă, lipsind unul din elementele constitutive ale infracţiunii, urmează a se dispune achitarea inculpatului, potrivit dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.proc.pen., pentru infracţiunea prevăzută de art.35 alin.1 şi art.35 alin.2 din Decretul nr.328/1966, ambele cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
Ca urmare, se va admite recursul în anularedeclarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.1239 din 28 septembrie 1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a deciziei penale nr.1048/A din 8 decembrie 2000 a Tribunalului Cluj şi a deciziei penale nr.175 din 6 martie 2001 a Curţii de Apel Cluj, privind pe inculpatul B.I. în sensul considerentelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursulîn anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.1239 din 28 septembrie 1999 a Judecătoriei Cluj Napoca, deciziei penale nr.1048/Adin 8 decembrie2000 a Tribunalului Clujşi deciziei penale nr.175 din 6 martie2001 a Curţii de Apel Cluj privind pe inculpatul B.I.
Casează hotărârile atacate cuprivire la latura penală a cauzei.
In baza artr.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, achită pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art.35 alin.1 şi art.35 alin.2 din Decretul nr.328/1966 republicat, ambele cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 765/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 796/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
