CSJ. Decizia nr. 803/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.803/2003
Dosar nr.4809/2002
Sedinţa publică din 18 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva deciziei penale nr.405 din 28 august 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a prezentat recurentul inculpat, arestat, asistat de avocat B.A. apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte vătămată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, în principal, achitarea conform art.10 lit.c raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.249 din 21 iunie 2002, TribunalulBrăila, în baza dispoziţiilor art.211 alin.2 lit.d şi e din Codul penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, a condamnatpe inculpatul T.S.la5anişi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
In baza dispoziţiilor art.83 alin.1 Cod penal a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.68 din 14 martie 2001, pronunţată de JudecătoriaInsurăţei, judeţul Brăila, în dosarul nr.12/2001, rămasă definitivă la data de 6 aprilie 2001 şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată, de 5 ani şi 6 luni închisoare, în totalinculpatul urmând să execute o pedeapsă de 6 ani închisoare.
In baza art.350 Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate, reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 4 martie 2002, la zi.
In baza dispoziţiilor art.118 lit.d Cod penal a fost confiscată de la inculpat suma de 349.000 lei şi s-a dispus obligarea sa la platacătre stat a sumei confiscate.
A constatat că partea vătămată B.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In baza dispoziţiilor art.189-191 Cod procedură penală a fost obligatinculpatul la plata sumei de 2.600.000 lei cu titlu decheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat, în faza deurmărire penală şi a cercetării judecătoreşti, s-a dispus a fi avansată Baroului Brăila din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul şi partea vătămată B.V. sunt locuitori ai comunei Zăvoaia, judeţul Brăila.
In seara de 3 martie 2002, în jurul orelor 19,00, inculpatul T.S., însoţit de martorul N.G., s-a deplasat la barul „D”în scopul de a consuma băuturi alcoolice; în acest bar, la o masă, se afla partea vătămată, în stare de ebrietate.
Inculpatul şi martorul au consumat câte o bere de ½ litri, contravaloarea acestora fiind suportată de inculpat, care a rămas fără bani. După aceasta, cei doi au acceptat invitaţia părţii vătămate de a mai consuma alte 2 beri, contravaloarea acestora fiind achitată de partea vătămată.
Cu acel prilej, inculpatul a observat că partea vătămată avea bani la ea, hotărând astfel să îi sustragă.
Injurulorelor22,30,toţi3au plecat din cafe-bar, mergând împreună spredomiciliul lor. La o intersecţie partea vătămată a plecat spre casă, inculpatul şi martorul N.G. rămânând pe loc.
După ce partea vătămată s-a îndepărtat inculpatuli-a spus martorului că se duce după aceasta, dar să-l aştepte întrucât se întorce. Intr-adevăr inculpatul a ajuns-o în fugă pe partea vătămată, a trecut în faţa acesteia aplicându-i o lovitură puternică cu pumnul în zona gurii, împrejurare în care partea vătămată a căzut. După aceasta, inculpatul i-a sustrasdin buzunarul de la spate al pantalonului, unde observase că partea vătămată pusese banii, suma de 385.000 lei.
Cu acest prilej, inculpatului i-a căzut din buzunar un cuţit pe care l-a avut la el, luat de la martorul N.G., înainte de a pleca din cafe-bar pe care însă nu l-a folosit pentru săvârşirea faptei.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.165 din 4 martie 2002, întocmit de Serviciul de Medicină Legală jud.Brăila, partea vătămată a suferit leziuni la buza superioară, cauzateprin lovirea cu corp dur, pentru vindecarea cărora i-au fost necesare 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Si inculpatul a suferit leziuni în zona pumnului cu care a lovit-o pe partea vătămată, fiindu-i necesare pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Cu banii sustraşi de la partea vătămată, inculpatul a cumpărat o cantitate mare de bere, pe care a băut-o în seara respectivă împreună cu prietenii săi, martorii N.G., O.R. C.M., rămânându-i până dimineaţă doar suma de 36.000 lei, care a fost restituită părţii vătămate.
Fapta, comisă în noaptea de 3 martie 2002 de inculpatul T.S. constând în sustragerea prin violenţă exercitată asupra părţii vătămate B.V. a sumei de 385.000 lei, fapta fiind săvârşită în timp ce partea vătămată se deplasa spre casă pe stradă (în loc public), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de dispoziţiile art.211 alin.2 lit.d şi e Cod penal.
S-a reţinut că fapta este dovedită cu plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, raportul de constatare medico-legală nr.165 din 4 martie 2002 întocmit de Serviciul de Medicină Legală jud.Brăila, procesul-verbal de constatare a comiterii faptei, încheiat de organul de poliţie, procesul-verbalde percheziţie corporală, încheiat în prezenţa martorilor asistenţi M.N. şi C.N., declaraţiile celorlalţi martori, procesul-verbal de confruntare dintre inculpat şi martorul N.G., procesul-verbal de reconstituire a faptelor şi planşele fotografice întocmite cu acea ocazie, procesu-verbal de predare-primire a sumei de 36.000 lei către partea vătămată. Raportul de constatare medico-legală nr.169/2002 din 6 martie 2002 întocmit de Serviciul de Medicină Legală, jud.Brăila, prin care s-au constatat leziunile inculpatului, coroborate cu recunoaşterile acestuia atât în faza de urmărire penală cât şi a cercetării judecătoreşti.
Tinând seama de modul şi mijloacele de comitere a faptei (deposedarea părţii vătămate de suma de 385.000 lei prin lovirea acesteia în zona gurii, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale, activitatea infracţionalădesfăşurată în loc public şi în timpul nopţii) deci de scopul şi urmările produse, de vârsta inculpatului – 20 ani, de conduita procesuală corectă a acestuia pe tot parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând fapta comisă, de faptul că nu are ocupaţie şi că prin sentinţa penală nr.68 din 14 martie 2001 pronunţată de Judecătoria Insurăţei, judeţul Brăila, în dosarul nr.12/2001, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru comiterea a două infracţiuni concurente de furt calificat şi violare de domiciliu, prima instanţă i-a aplicat inculpatuluio pedeapsă cu închisoarea.
Având în vedere modificările aduse dispoziţiilor art.211 Cod penal prin Legea nr.168 din 18 aprilie 2002, raportat la data comiterii faptei – 3 martie 2002, instanţa i-a aplicat inculpatului dispoziţiile art.13 Cod penal, privind legea penală mai favorabilă.
Faţă de faptul că inculpatul a comis infracţiuneadin prezenta cauză (la data de 3 martie 2002) deci în cursul termenului de încercare stabilit în baza art.82 Cod penal (2 ani şi 6 luni) prin sentinţa penală nr.64 din 14 martie 2001 pronunţată de Judecători Insurăţei, sentinţă rămasă definitivă la data de 6 aprilie 2001, s-au aplicat în cauză dispoziţiile art.83 alin.1 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare.
Impotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul,care a criticat-o ca netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care l-a considerat prea mare în raport de fapta comisă.
Prin Decizia penală nr.405 din 28 august 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de Tribunalul Brăila.
Impotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, în principal, achitarea în baza art.10 lit.c raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefonat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de acesta.
Cu privire la solicitarea de achitare a inculpatului cu motivarea că nu este autorul faptei, se apreciază că nu poate fi primită întrucât, în cauză, fapta este dovedită cu următoarele probe: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B.V., raportul de constatare medico-legală nr.165/4 martie 2002 întocmit de Serviciul de Medicină Legală jud.Brăila, procesului-verbalde constatare a comiterii faptei, încheiat de organul de poliţie, procesul-verbal de percheziţie corporală, încheiat în prezenţa martorilor asistenţi, declaraţiile martorilor, procesul-verbal de reconstituire a faptei şi planşele fotografice întocmite cu acea ocazie, procesul verbal de predare-primire a sumei de 36.000 lei către partea vătămată, raportul de constatare medico-legală nr.169/2002 din 6 martie 2002 întocmit de Serviciul de Medicină Legală jud.Brăila, prin care s-au constatat leziunile inculpatului, coroborate cu recunoaşterea acestuia atât în faza de urmărire penală, cât şi a cercetării judecătoreşti.
Aşa încât, în speţă, nu există dubii cu privire la vinovăţia inculpatului în comiterea faptei dedusă judecăţii, aceasta fiind probată cu materialul probator administrat.
Nici al doilea motiv de recursformulat de inculpat şi care vizează cuantumul pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea mare, nu poate fi primită întrucât, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 şi scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal, astfel încât pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare a acesteia sunt în deplină concordanţă cu pericolul social concret al faptei şi făptuitorului.
La aceste considerente se mai adaugă şi faptul că, anterior, inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă pentru infracţiunile de furt calificat şi violare de domiciliu, fapt ce dovedeşte că este vorba de o perseverenţă infracţională a inculpatului şinu de o atitudine accidentală a acestuia.
Faţă de aceste considerente, urmează săfie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva deciziei penale nr.405 din 28 august 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 martie 2002 până la 18 februarie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 796/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 804/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
