CSJ. Decizia nr. 796/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
AROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.796/2003
Dosar nr.1920/2002
Sedinţa publică din 18 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.P.E. împotriva deciziei penale nr.139 din 1 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
S-a prezentat inculpatul, arestat, asistat de avocat B.A., apărător din oficiu.
Au lipsit intimatele părţile civile , pentru apărarea cărora s-a prezentat avocat B.F., apărător ales .
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului ,casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Apărătorul ales al părţilor civile a lăsat soluţia la aprecierea instanţei .
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a declarat că regretă fapta şi a solicitat reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul Timiş ,Secţia penală , prin sentinţa nr.4 din 11 ianuarie 2002, a condamnat pe inculpatul I.P.E.la pedeapsa detenţiei pe viaţă, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art.174-176 lit.d Cod penal la 18 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 al.1 Cod penal şi la 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit.a şi 34 lit.a din Codul penal s-a aplicat pedeapsa detenţiunii pe viaţă .
Instanţa a menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsa stabilită durata arestării preventive de la 6 ianuarie 1999 la zi.
În baza art.14 Cod penal art.346 Cod procedură penalăşi art.998 Cod civila obligat pe inculpat să plătească părţilor civile S.M.O. şi O.A. 123.562 Euro despăgubiri materiale şi câte153.387 Euro daune morale.
A dispus restituirea către partea civilăS.M.O. a următoarelor bunuri : carte de identitate, permis de conducere, cartelă telefonică, autoturismul BMW 3181 cu număr de înmatriculare M-AX-1008, cheia originală cu telecomandă, bunuri ce au aparţinut victimei S.O., bunuri aflate în custodia Procuraturii Munchen –Germania.
A dispus anularea înscrisului fals – numit Fişă de cazare nr.00737 cu antetul „Hotel Bucureşti” .
Inculpatul a fost obligat să plătească 14.000.000 lei cheltuieli judiciare părţilor civile ,10.000.000 lei cheltuieli judiciare statului şi 400.000 lei Institutului de Medicină Legală Timişoara.
Pentru a hotărî astfel , instanţa a reţinut, în fapt, că, în ziua de 7 aprilie 2001 având suma de 500 mărci şi viză de şedere în Germania pentru perioada 28 martie-25 iunie2001 a plecat împreună cu numitul S.E. persoană cu dublă cetăţenie, româno-germană , ieşind prin vama Nădlag cu autoturismul VW cu nr. de înmatriculare AO-XN-97 proprietatea martorului. După o oprire la nişte cunoştinţe în Austria, în seara de 8 aprilie 2001 , cei doi au ajuns în localitatea Toging dinLandul Bavaria, la domiciliullui S.E. .Acesta l-a transportat pe inculpat a doua zi la gara din localitatea Muldorf de unde la orele 12,oo a luat trenul până în oraşul Munchen. Intenţionând să cumpere bilet de tren până la Frankfurt, a constatat că suma de bani pe care o mai avea era insuficientă astfel că a dat mai multe telefoane – de la telefoanele publice din gară ,sunând peR.G. persoană la care trebuia să ajungă. Nu a reuşit să-l contacteze pe protectorul său aşa încât a fost nevoit să stea în gara din Munchen până în ziua de 11.04.2001.
În seara de 11 aprilie 2001 după orele 20,oo , victima S.O. , în vârstă de18 ani , a condus-o pe prietena saB.A. la gara din Munchen de unde aceasta urma să plece înspre Paris. Tânăra era însoţită de prietena sa E.P. , iardeplasarea la gară s-a făcut cu autoturismul condus de victima S.O., marca BMW 3181 cu nr.de înmatriculare M-AX-1008 aparţinând tatălui său O.S.M.
În jurul orelor 20,45 , cei trei au cumpărat bilete de tren , după care victima şi-a condus prietena la tren iar apoi a ieşit din gară şi s-a îndreptat înspre parcarea unde şi-a lăsat autoturismul. Inculpatul i-a văzut pe cei treiîn gară iar în momentul când victima se întorcea la maşină a abordat-o cerându-i să-l ajute cu 50 mărci dar a fost refuzat. Inculpatul a urmărit victima în parcare şi deschizând portiera din faţă,dreapta a urcat, a scos din haină un cuţit cerându-i victimei să pornească maşina. Sub ameninţarea cuţitului, victima a condus autoturismul până într-o parcare la marginea Munchenuluiunde inculpatul i-a cerut să oprească şi să-i dea banii pe care îi avea.
În timp ce căuta bani în haină , crezând că atenţia inculpatului a scăzut, victima şi-a desfăcut centura şi a deschis portiera cu intenţia să fugă. Sesizând intenţia victimei,inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit în zona gâtului. Victima a ridicat mâinile pentru a se apăra, fiindu-i provocate răni în palmă. În lupta care a avut loc inculpatul s-a tăiat la mâna stângă şi a fost tăiat parasolarul stânga faţă al autoturismului.Prin rănile profunde de la gât victima a pierdutmasiv sânge şi a decedat . Inculpatul a deschis capota de la portbagaj, a introdus victima în portbagaj , după care a urcat la volan şi a pornit înspre casă.
Între localităţile Weyarn şi Sturzeham din judeţul Miesbach , a abandonat cadavrul la marginea drumului, iar apoi a trecut frontiera în Austria unde a oprit de două ori pentru a alimenta, ocazie cu care a aruncat cuţitul şi hainele cu care era îmbrăcat, păstrându –şi numai o geacă cu elemente geometrice de culoare alb-negru , inscripţionată Pistons Detroit. Într-o haină aparţinând victimei a găsit 100 DM , cartea de identitate a victimei, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare a autoturismului, un telefon celular marca „Siemens C 35” şi uncompact –disc de maşină.
Din Austria a intrat în Ungaria ţară pe care a străbătut-o în viteză astfel că la12.04.2001 în jurul orelor 8,oo a ajuns la punctul de frontieră Cenad şi a intrat în România unde întâlnindu-l pe martorul S.I. i-a relatat că a cumpărat autoturismul cu 20.000 DM urmând să mai achite un rest de 6000 DM.
În dimineaţa de 12.04.2001 la orele 610 numitaV.E. a găsit pe şoseaua de stat 2073 Weyarn-Miesbach cadavrul victimei. La data de 20.04.2001 O.A. a anunţatla Poliţia din Munchen că fiul său S.O.a dispărutdupă ce a condus-o la gară pe prietena sa. Din verificareafotografiilor persoanelor dispărute, organele judiciare au constatat că victima este S.O.
După intrarea în România în ziua de 12.04.2001, şi pânăîn ziua de 27 aprilie 2001 , inculpatul a locuit la martorul P.C. în comuna Varias şi la martorul T.A. în comuna Igneşti, judeţul Arad.In acest timp a urmărit programele de ştiri ale televiziunilor germane şi a aflat că este suspectat pentru omorul comis.
La data de 28 aprilie 2001 , inculpatuls-a deplasat la Baia Mare, unde s-acazat la Hotelul „B” completând fişa de cazare cu datele personale ale victimei. Recepţionera H.A. cunoscând din emisiunile de televiziune şi presă despre crima din Germania, şi-a datseama că are în faţă pe autorul omorului şi l-a denunţat astfel că organele de poliţie sosite la hotel l-au reţinut.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în baza art.117 Cod procedură penală inculpatul a avut discernământ la data săvârşirii omorului.
Impotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel, în termen legal, criticând-opentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând ca prin admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii ,în locul detenţiunii pe viaţă să i se aplice o pedeapsă mai mică.
Prin Decizia nr.139/A din 9 aprilie 2002, Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, a respins apelul declarat de inculpat, apreciind că în raport de gravitatea infracţiunii de omor deosebit de grav săvârşită, de scopul josnic, pedeapsa aplicată corespunde tuturor criteriilor de individualizare, prevăzute de art.72 din Codul penal.
Prin memoriul trimis din penitenciar ,a formulat recurs, în termen legal, prin care a reiterat motivele din apel şi asolicitat casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei.
Examinând Decizia în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală , Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, că acesta este fondat, urmând a fi admis.
Astfel, potrivitdefiniţiei înscrise în articolul 52 din Codul penal român actual pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni atât de condamnat, cât şi de către ceilalţi destinatari ai legii penale.
Printre alte funcţii pedeapsa în cazul pedepselor privative de libertate are şi funcţia deeliminare pe viaţă ( în ipoteza detenţiunii pe viaţă) fie eliminarea temporară din mediul social deschis în cazul închisorii pe timp limitat.
Pedeapsa detenţiunii pe viaţă introdusă în Codul penal prin art.1 din Decretul Lege nr.6 din7 ianuarie1990 prin înlocuirea pedepsei cu moarteaeste cea mai aspră dintre sancţiunile legale din legislaţia română, constând în lipsirea de libertate şi izolarea condamnatuluiîntr-un spaţiu penitenciar special.
Criteriile generale de individualizare sunt potrivit art.72 alin.1 Cod penal : dispoziţiile părţii generale a Codului penal , limitele de pedeapsă fixate în partea specială , gradul depericol social al faptei săvârşite, persoana făptuitorului, împrejurarea care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Revenind la cauza dedusă recursului se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor, instanţele au invocat pericolul social ridicat al inculpatului, pericolul ridicat şi deosebit de grav alfaptelor comise şi scopul josnic urmărit de inculpat, prejudiciul material şi moral.
Este de necontestat că suprimarea vieţii unei persoane este o faptă deosebit de gravă şi se impune reprimarea unor asemenea fapte prin pedepse exemplare.
Este tot atât de adevărat că cel care săvârşeşte o asemenea faptă este o fiinţă umană, a cărei particularităţi înnăscute sunt modelate de modul de existenţă cu determinările sale economice, socio-culturale şi socio-afective.
Inculpatul a avut neşansa ca de mic copil el şi mama sa să fie părăsiţi de tată , iar mai apoi la vârsta de 8 ani să rămână orfan, când mama a muritînecată. Crescut de bunici a absolvit doar 8 clase, după care ajutat de un cetăţean german R.G. din Frankfurt s-a ocupat de comercializarea unor bunuri aduse din Germania.
În momentul săvârşirii infracţiunii inculpatul nu avea suficienţi bani pentru aputea cumpăra bilet de tren până laFrankfurt unde să-l caute pe protectorul său R.G.A apelat la victimă care i-a refuzat cererea de ajutor, a solicitat de la victimă 50 DM. In acel moment i-a venit ideea de a tâlhări victima şi a urmărit-o, a urcat în maşina victimei şi ameninţând-o cu cuţitul i-a cerut bani. Victima a căutat prin buzunare dar a avut ideea de a fugi, moment în care inculpatul observând intenţia victimei a lovit-o cu cuţitul şi s-a luptat cu victima .
Având în vedere că inculpatul nu amai săvârşit fapte penale , ţinând seama de condiţiile în care a avut loc uciderea victimei, Curtea apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă .
Detenţiunea pe viaţă este o sancţiune excepţională, aplicarea ei fiind justificată spre exemplu dacă săvârşirea omorului s-a făcut prin acte de cruzime deosebită sau prin folosirea unor mijloace de mare pericol şi ţinând seama de pericolul social deosebit al infractorului, persoană deosebit de violentă, persoană cu antecedente grave,etc.
Urmează ca recursul să fie admis, hotărârile casate în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală şi rejudecând cauza pedeapsa detenţiunii pe viaţă să fie schimbată în pedeapsa de 23 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi bCod penal.
Pedeapsa astfel stabilită urmează a fi contopită conform dispozitivului deciziei iar pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare să fie sporită cu 2 ani în final 25 ani închisoare.
În temeiul art.38517 al.4 raportat la art.383 al.2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsă durata arestării de la 30 aprilie 2001 la pronunţare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGI.
DECIDE :
Admite recursul declarat de inculpatul I.P.E. împotriva deciziei penale nr.139 din 1 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr.6 din 11 ianuarie 2002 a Tribunalului Timiş numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.174, 176 lit.d Cod penal.
Înlătură art.34 lit.a Cod penal şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:
- detenţiune pe viaţă pentru infracţiunea prevăzută de art.174,176şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pe timp de 8 ani.lit.d Cod penal;
- 18 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.290 Cod penal.
Schimbă pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.174,176 lit.d Cod penal în pedeapsa de 23 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pe timp de 8 ani şi art.35 Cod penal.
Conform art.33 lit.a, 33 lit.b Cod penal, contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în final urmând să execute 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pe timp de 8 ani şi art.35 Cod penal.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 30 aprilie 2001 până la 18 februarie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 795/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 803/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
