ICCJ. Decizia nr. 84/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 84
Dosar nr.3445/2003
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.1210 din 19 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a condamnat pe inculpatul T.V.C. la 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., instanţa a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 2137/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi a contopit restul neexecutat, de 329 zile închisoare, cu pedeapsa pronunţată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi, cu aplicarea art .71-64 C. pen.
S-a interzis inculpatului prezenţa în Bucureşti, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.
S-a dispus confiscarea specială a sumei de 700.000 lei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 29 august 2002.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa l-a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art.221 alin.1 C. pen. şi, respectiv, art.264 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) prin schimbarea încadrării juridice din art.37 lit.a C. pen.
În baza art. 33 lit.a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, din care a dedus reţinerea din data de 29 august 2002.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de confiscare specială şi a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate Simion Elena a fost acoperit prin restituire.
S-a reţinut pentru a pronunţa această sentinţă că, la 31 iulie 2002, inculpatul T.V.C., aflându-se pe strada Râmnicu Vâlcea, împreună cu inculpatul N.M. , a smuls de la gâtul părţii vătămate S.E.două lănţişoare de aur, din care unul s-a rupt, iar jumătate a rămas asupra victimei.
Inculpatul T.V.C., pentru a nu firecunoscut a fugit la locuinţa inculpatului N.M., unde şi-a schimbat hainele purtate în timpul agresiunii, cu alte haine, împrumutate de celălalt inculpat.
Inculpatul N.M.a vândut lănţişorul intact, martorei P.M. şi a împărţit suma obţinută, de 700.000 lei, cu autorul sustragerii.
Inculpatul T.V.C. a vândut apoi fragmentul de lănţişor, une persoane neidentificate, cu suma de 100.000 lei.
Organele de poliţie au recuperat lănţişorul intact de la martoră şi l-au restituit părţii vătămate care nu a emis pretenţii băneşti.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul T.V.C.
Parchetul a solicitat în recurs aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., calcularea corectă a restului de pedeapsă rămas neexecutat, care este de 354 de zile închisoare şi nu de 329 zile închisoare şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul a solicitat, prin apărătorul său reducerea pedepsei aplicate.
Recursul parchetului este fondat, dar numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate şi la restul de pedeapsă rămas neexecutat.
Verificându-se hotărârile atacate sub aspectul criticilor formulate, se constată că în ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, instanţele nu au avut în vedere toate împrejurările concrete ale cauzei şi datele ce caracterizează persoana acestuia şi, în acest mod să pronunţe o sancţiune corect individualizată.
Astfel, referitor la inculpat, se impune să se aibă în vedere că el a săvârşit o infracţiune deosebit de gravă, în raport de condiţiile concrete în care a acţionat, că a mai fost condamnat anterior, în repetate rânduri la pedepse cu închisoarea şi că a săvârşit fapta dedusă judecăţii la un interval de 2 luni după ce fusese liberat condiţionat.
Toate aceste elemente duc la concluzia că îndreptarea inculpatului şi prevenireasăvârşirii de noi infracţiuni nu se va putea realiza prin aplicarea pedepsei de 6 ani închisoare, aceasta fiind prea uşoară în raport de gradul de pericol social al faptei comise.
Ca atare, Curtea va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Instanţa de fond a dispus în baza art. 61 C. pen., revocarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani şi 2 luni, aplicată prin sentinţa penală nr.2137 din 13 august 2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti şi a contopit restul rămas neexecutat de 329 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză.
Se constată însă că, restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară este de 354 de zile închisoare şi nu de 329 de zile închisoare, cum greşit au stabilit instanţele de fond şi de apel.
Deci, după descontopirea pedepselor se va majora pedeapsa principală de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare, iar în urma recontopirii, acesteia, cu restul rămas neexecutat de 354 de zile din pedeapsa anterioară, inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare.
Trecând la examinarea recursului declarat de inculpat şi care vizează reducerea pedepsei aplicate, faţă de cele analizate în cadrul recursului parchetului, urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica prevederile art. 192 C. proc. pen. faţă de recurentul inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureştiîmpotriva deciziei penale nr. 357 din 2 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 1210 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate şi la restul de pedeapsă rămas neexecutat.
După descontopirea pedepselor, majorează pedeapsa principală de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare, iar în urma recontopirii acesteia cu restul rămas neexecutat de 354 de zile din pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2137 din 13 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 august 2002 la 8 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpatsă plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 846/2003. Penal → |
|---|
