CSJ. Decizia nr. 846/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 846/2003
Dosar nr. 4580/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 235 din 31 iulie 2000 Tribunalul Maramureş i-a condamnat pe inculpaţii:
- A.M. la 4 ani închisoare, în baza art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicaţia art. 64 şi art. 71 C. pen.
- G.L. la 3 ani şi 4 luni închisoare, în baza art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen.
S-a făcut aplicaţia art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpatul G.L. a fost obligat la 2.847.350 lei către partea civilă SC H.A. SRL Baia Mare.
S-a constatat recuperat restul prejudiciului.
Inculpata A.M. a fost obligată la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 250.000 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar inculpatul G.L. a fost obligat la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în fapt, că inculpata A.M., administrator al SC D.C.I.E. SRL Bucureşti, în luna decembrie 1998 a realizat o înţelegere comercială cu G.S., administrator la SC H.A. SRL Baia Mare în baza căreia prima prelua ordine de compensare RENEL în schimbul livrării unor produse petroliere.
Convenţia s-a materializat la data de 9 decembrie 1998, când, în schimbul ordinelor de compensare, inculpata a emis fila C.E.C. cu data scadenţei 10 ianuarie 1999 pentru suma de 760.813.370 lei, dată până la care, în principal prestaţia sa va consta în livrarea produselor petroliere şi a unor îngrăşăminte chimice.
Cum inculpata nu a livrat produsele promise, numitul G.S. a introdus spre decontare fila C.E.C. la B.T., fiind refuzată parţial la plată la data de 11 ianuarie 1999, întrucât inculpata nu avea în cont decât suma de 270.073 lei.
Sosit la Bucureşti pentru lămurirea afacerii numitul G.S. a fost pus de către inculpata A.M. în legătură cu inculpatul G.L., administrator al SC A.C.T. SRL Bucureşti şi care, la rugămintea inculpatei, deşi ştia că nu are disponibil în cont, a emis o filă C.E.C. în favoarea SC H.A. SRL Baia Mare, pentru suma de 300.000.000 lei, la data de 5 februarie 1999, partea civilă constatând la 8 februarie 1999 că instrumentul de plată nu are acoperire în bancă.
Dat fiind acest incident inculpatul G.L. s-a aflat în interdicţie bancară pe perioada 5 februarie 1999 – 3 martie 2000. Cu toate acestea, la data de 6 mai 1999 inculpatul G.L. a mai emis două bilete la ordin în favoarea aceleiaşi părţi civile, pentru sumele de 100.000.000 lei, respectiv 50.000.000 lei, refuzate de bancă la 19 mai 1999 pentru lipsă disponibil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpata A.M. care, însă, prin cererea scrisă din 23 iulie 2001 a solicitat să se ia act de retragerea acestuia, inculpatul G.L., care a solicitat achitarea întrucât fila C.E.C. şi biletele la ordin le-a emis, doar ca garanţii, iar partea civilă cunoştea că nu are disponibil în cont şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei consecinţelor deosebit de grave, reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia, precum şi partea civilă SC H.A. SRL Baia Mare, care a solicitat obligarea inculpatei A.M. la despăgubirile civile datorate.
Prin Decizia penală nr. 306 din 4 octombrie 2001, Curtea de Apel Cluj a luat act de retragerea apelului de către inculpata A.M., a admis apelurile declarate inculpatul G.L. şi partea civilă SC H.A. SRL Baia Mare şi, examinând cauza şi prin extindere conform art. 373 C. proc. pen. şi în ce o priveşte pe inculpata A.M., a desfiinţat sentinţa apelată, schimbând încadrarea juridică din art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., în art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpata A.M. la 2 ani şi 8 luni închisoare, iar pe inculpatul G.L. la 2 ani închisoare.
A fost admisă şi acţiunea civilă formulată de partea civilă faţă de inculpata A.M., care a fost obligată la plata sumei de 411.124.930 lei despăgubiri civile.
A fost înlăturată obligarea inculpatului G.L. la 2.847.350 lei cu titlu de despăgubiri civile, având în vedere precizările părţii civile privind recuperarea în totalitate a prejudiciului.
Instanţa de apel a reţinut ca dovedită vinovăţia inculpatului G.L. în comiterea infracţiunii de înşelăciune în condiţiile art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen., întrucât în raport de modificările aduse art. 146 C. pen., referitoare la înţelesul expresiei „consecinţe deosebit de grave" nu mai este aplicabilă agravanta prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen.
S-a constatat că inculpatul sus-numit, conform înţelegerii, a preluat datoria de 300.000.000 lei a inculpatei A.M., ştiind că nu o poate achita şi pentru care a emis filă C.E.C. şi mai apoi bilete la ordin, fără să deţină disponibil în cont.
Extinzând efectele apelului şi pentru inculpata A.M., s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., reducându-se corespunzător pedepsele în considerarea circumstanţelor atenuante.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul G.L. care a solicitat casarea hotărârilor şi pe fond, achitarea sa, întrucât faptei îi lipseşte un element constitutiv şi anume latura subiectivă sub aspectul intenţiei calificate. În dezbaterea motivului de casare s-a susţinut că partea civilă G.S. cunoştea că inculpatul nu are disponibil în cont, fiind de acord ca cele 2 bilete la ordin să reprezinte doar o garanţie.
Asemenea, s-a arătat că inculpatul a fost prezentat părţii civile, cu care nu a avut anterior afaceri, de către inculpata A.M., ca fiind un partener de afaceri serios şi solvabil.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivul de casare invocat îşi găseşte temeiul juridic în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., însă nu este fondat.
Situaţia de fapt este corect reţinută de instanţe şi necontestată de către inculpat, stabilit fiind, astfel, că la rugămintea coinculpatei A.M. şi cu acceptul numitului G.S., administratorul părţii civile, inculpatul G.L. a preluat datoria pentru suma de 300.000.000 lei, asumându-şi obligaţia plăţii acesteia.
Este, de asemenea, dovedit că inculpatul sus-numit, „partener de afaceri serios şi solvabil" (note scrise inculpat în recurs), în executarea obligaţiei de plată emis mai întâi o filă C.E.C. şi apoi 2 bilete la ordin, fără să aibă în cont provizia necesară.
Fapta, astfel reţinută, realizează toate condiţiile prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), partea civilă fiind indusă în eroare de către inculpat atunci când a acceptat preluarea debitului de către acesta.
Apărarea formulată de către inculpat, în sensul că partea civilă ar fi cunoscut că nu are disponibil în cont şi că instrumentele de plată pe care le-a emis reprezentau doar garanţii, nu este susţinută de mijloacele de probă.
Nici din declaraţiile date în cursul urmăririi penale, nici din cele din faţa instanţei, ale numitului G.S., nu rezultă a astfel de realitate.
Audiat la instanţa de fond ca martor, G.S. a precizat că „pe inculpatul G.S. l-am cunoscut la sediul firmei inculpatei A.M. şi nu s-au purtat nici un fel de discuţii ce se va întâmpla, respectiv dacă suma de 300 milioane se va putea plăti sau nu „şi, mai apoi, referitor la emiterea celor 2 bilete la ordin, că inculpatul G.S. „nu mi-a comunicat că nu are provizia necesară, acest lucru fiind cunoscut în momentul în care biletele mi-au fost restituite de bancă cu menţiunea lipsă disponibil".
Aceeaşi concluzie se impune din faptul introducerii în bancă a filei C.E.C. şi a celor două bilete la ordin, fiind lipsit de logică procedeul părţii civile de a valorifica aceste instrumente de plată, dacă ştia că nu există disponibil în contul bancar al inculpatului.
Precizarea ulterioară, scrisă, depusă de partea civilă în recurs la termenul din 3 aprilie 2002, în sensul că inculpatul a emis fila C.E.C. ca o garanţie în numele firmei debitoare a inculpatei, reprezintă o revenire neexplicată asupra susţinerilor anterioare şi nu se coroborează cu alte mijloace de probă, nici cu conţinutul filei C.E.C. emisă de inculpat.
Faţă de cele ce preced, Curtea reţine că în cauză instanţele de fond şi apel au stabilit corect situaţia de fapt şi au caracterizat legal faptele inculpatului ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, cu încadrarea juridică finală în dispoziţiile art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Se va lua act că inculpatul G.L. este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L. împotriva deciziei penale nr. 306 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Cluj.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 84/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 847/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
