ICCJ. Decizia nr. 847/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 847
Dosar nr.4875/2003
Şedinţa publică din 12 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 276 din 27 august 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpata A.R., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menţinut şi prelungit starea de arest a inculpatei pe o durată de 30 zile iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 iulie 2002 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpată în folosul statului un topor, cu coadă din lemn aşchiat şi partea metalică fixată cu o pană din lemn –corp delict folosit la săvârşirea faptei.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă A.I. şi obligată inculpata să achite acestuia suma de 24.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile constând în cheltuieli de înmormânare şi praznicele ulterioare.
S-a constatat că P.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligată să achite suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar părţii civile A.I. suma de 1.600.000 lei cu acelaşi titlu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpata A.R. s-a căsătorit cu victima în anul 1984 şi au locuit împreună din anul 1989 într-un imobil proprietate personală.
Relaţiile dintre cei 2 soţi s-au deteriorat în ultima perioadă de timp, inculpata bănuindu-l pe soţul ei că întreţine relaţii extraconjugale cu o consăteancă.
În seara zilei de 24 iulie 2002, în jurul orelor 22,00 inculpata s-a certat cu victima, atât în drumul public din apropierea casei, cât şi în curtea casei, inculpata reproşându-i acestuia că l-a văzut la locuinţa martorei I.R. şi în grădina cultivată cu porumb a acesteia.
În acest context, victima a lovit-o pe inculpată, victima aflându-se şi sub influenţa băuturilor alcoolice.
În domiciliul celor doi a venit apoi martorul M.C. care a rugat victima să-i grăpeze o suprafaţă de teren cu cei 2 boi, însă a intervenit inculpata şi certându-se cu victima i-a interzis să plece din gospodărie cu cei 2 boi la muncă.
În jurul orelor 23,00 , martorul a plecat acasă iar victima A.C. a intrat într-o bucătărie anexă din curte şi s-a culcat pe un pat unde se odihnea în mod obişnuit.
După ce victima a adormit, inculpata a luat un topor din curte şi a intrat în bucătăria în care dormea victima, aplicându-i trei lovituri, una după alta, cu partea tăioasă, în zona capului şi o lovitură în zona mâinii stângi, după care a ieşit afară şi a lăsattoporul în apropierea bucătăriei.
Spre miezul nopţii, inculpataa intrat în casă într-o cameră alăturată celei în care se afla victima şi s-a culcat.
A doua zi dimineaţă, inculpata a anunţat o vecină despre fapta comisă şi apoi organele de poliţie.
La necropsia efectuată de Serviciul de Medicină Legală Vaslui s-a stabilit că moartea victimeia fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale, urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu plăgi cranio-cerebrale profunde care s-au produs prin loviri active cu obiect tăietor-despicător, posibil secure, iar între acestea şi moarte existând o legătură de cauzalitate directă şi condiţionată.
S-a stabilit că victima se afla sub influenţa alcoolului, având o concentraţie de 1,55 %o în umoarea vitroasă recolatată şi o alcoolemie de 2,3 gr %o.
Fiind interogată, inculpata a recunoscut şiregretat săvrâşirea faptei.
S-a reţinutîn drept,că fapta comisă de inculpata A.R. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apelinculpata invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.
Motivându-şi apelul, inculpata a susţinut că faţă de împrejurările concrete în care a comis fapta, de comportarea victimei în perioada premergătoare săvârşirii acesteia şi de poziţia sa sinceră, pedeapsa aplicată este prea severă.
A solicitat admiterea apelului şi reaprecierea materialului probator administrat, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate.
Inculpata a mai solicitat a se reţine în favoare sa provocarea, motivat de împrejurarea că victima avea o comportare agresivă, în mod repetat îi aplica lovituri şi îi aducea injurii.
Curtea de Apel Iaşi verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar sub toate apsectele de fapt şi de drept şi în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, astfel că prin Decizia penală nr.365 din 9 octombrie 2003 a respins apelul declarat, constatând că prima instanţă, apreciind materialul probator administrat, a reţinut corect vinovăţia inculpatei, făcând o justă încadrare în drept a faptei comise de aceasta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepselor.
Examinând cauza, în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Pentru reţinerea provocării drept circumstanţă atenuantă este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi provocarea să se fi produs prin violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă, condiţii care nu sunt îndeplinite în cauză.
Examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel încât urmează ca în baza art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursul declarat de inculpată, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.R.împotriva deciziei penale nr. 365 din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpateii perioada arestării preventive de la 25 iulie 2002la 12 februarie 2004.
Obligă pe recurentă să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 846/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 8/2003. Penal. Art.211 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
