CSJ. Decizia nr. 841/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 841/2003
Dosar nr. 2364/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Deliberând asupra recursurilor de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 103 din 15 februarie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., inculpaţii C.D. şi V.M. au fost condamnaţi la o pedeapsă de câte 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu privire la ambii inculpaţi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 octombrie 2001 la zi.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă S.F.P. şi s-a constatat că prejudiciul a fost acoperit parţial prin restituire.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În dimineaţa zilei de 21 octombrie 2001, în jurul orei 4,30, partea vătămată S.F.P. a oprit un taxi, dar a fost acostată de cei doi inculpaţi care i-au solicitat bani şi care i-au cerut şoferului de taxi să plece.
Dându-şi seama că inculpaţii se află sub influenţa băuturilor alcoolice, partea vătămată le-a vorbit frumos spunându-le că nu are bani şi a încercat să fugă, dar a fost prinsă de tricou de inculpatul V.M. şi apoi a fost lovită cu palma în piept de inculpatul C.D., după care partea vătămată a constatat că îi lipseşte lănţişorul de la gât.
S-a reţinut că deşi inculpaţii au recunoscut că au deposedat partea vătămată de lănţişorul din aur, acest lucru era posibil de realizat în contextul îmbrâncirii părţii vătămate.
Lănţişorul nu a putut fi găsit, presupunându-se că a căzut în canalul din apropierea locului unde partea vătămată a fost agresată, întrucât într-o scobitură a canalului a fost găsit medalionul.
Raportul medico-legal atestă că partea vătămată a suferit o leziune laterocervicalo lungă escoriată cu cruste seroase, posibil produsă prin smulgerea lănţişorului de la gâtul părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 218/ A din 25 aprilie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi reţinând că situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar pedepsele au fost just individualizate
Inculpaţii au declarat recurs în motivarea căruia au arătat că s-a dat faptei o greşită încadrare juridică în infracţiunea de tâlhărie, deoarece nu au avut intenţia de a sustrage lănţişorul părţii vătămate şi au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 C. pen., sau de art. 321 C. pen.
S-a mai reţinut că pedepsele nu au fost just individualizate şi s-a solicitat aplicarea art. 74 C. pen. şi reducerea acestora sub limita minimă prevăzută de lege.
Recursurile îşi găsesc temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi respectiv 14 C. proc. pen. şi sunt fondate din următoarele considerente.
Din ansamblul probelor administrate rezultă cu certitudine că inculpaţii au acostat pe partea vătămată şi i-au solicitat să le dea bani şi pentru că aceasta a susţinut că nu are bani, arătându-le chiar buzunarele, inculpaţii au agresat-o, evident în scopul de a o determina să le dea o sumă de bani.
Astfel inculpatul V.M. a prins-o cu mâna de tricou, pe care i l-a rupt, iar inculpatul C.D. a lovit-o cu palma în piept îmbrâncind-o.
Din declaraţiile părţii vătămate rezultă că a fost prinsă de tricou în dreptul gâtului, tricoul rupându-se după care a constatat că îi lipseşte de la gât lănţişorul cu medalion şi le-a cerut să i-l restituie.
Din declaraţiile martorilor C.D.M., B.S., R.T.G., S.I.F., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor rezultă aceeaşi împrejurare, precum şi faptul că după ce partea vătămată a spus că îi lipseşte lănţişorul, inculpaţii şi martorii au început să-l caute pe jos.
În raport de aceste probe, Curtea reţine că lănţişorul de la gâtul părţii vătămate s-a rupt accidental în timp ce aceasta era agresată de inculpaţi şi că nu există nici o dovadă certă că vreunul dintre aceştia l-a smuls intenţionat, în scopul însuşirii pe nedrept.
În aceste condiţii nu se poate reţine ca element material ce intră în conţinutul infracţiunii de tâlhărie sustragerea lănţişorului.
Întrucât din ansamblul probelor rezultă că violenţele au fost exercitate de inculpaţi în scopul de a obţine bani de la partea vătămată fără ca deposedarea părţii vătămate şi imposidarea inculpaţilor să se realizeze din motive independente de voinţa acestora, Curtea constată că fapta de tâlhărie a rămas în fază de tentativă.
În consecinţă este greşită încadrarea juridică dată faptei în infracţiunea consumată de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen.
Este neîntemeiată cererea inculpaţilor de a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., întrucât acţiunea de lovire a avut loc în scopul deposedării părţii vătămate de bani şi intră în conţinutul constitutiv al tentativei la infracţiunea de tâlhărie.
Tot astfel este neîntemeiată susţinerea că fapta inculpaţilor ar constitui infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 C. pen.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpaţi, prin care aceştia solicită să se reţină în favoarea sa circumstanţe atenuante, nu este fondat, întrucât simplul fapt că aceştia sunt tineri şi nu au antecedente penale nu justifică aplicarea art. 74 C. pen.
Faţă de considerentele expuse urmează ca în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită recursurile şi să se caseze hotărârile numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., aceasta va fi schimbată în tentativă la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen.
Întrucât de la data comiterii faptei şi până la pronunţarea prezentei hotărâri, art. 211 alin. (2) C. pen., a fost modificat prin Legea nr. 169/2002, în cauză se va face aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), reţinându-se că sunt aplicabile dispoziţiile legii penale în vigoare la data comiterii faptei, ca lege mai favorabilă.
Pentru infracţiunea comisă se va aplica fiecărui inculpat o pedeapsă la individualizarea căreia se va ţine seama de pericolul social concret al faptei determinat de comiterea acesteia de două persoane împreună, în timpul nopţii şi într-un loc public, de urmările produse. Se va avea în vedere şi vârsta inculpaţilor, faptul că aceştia se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice şi că nu au antecedente penale.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, astfel încât onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului C.D. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii C.D. şi V.M. împotriva deciziei penale nr. 218/ A din 25 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 103 din 15 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., în tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpaţii C.D. şi V.M. la câte 2 ani şi 6 luni închisoare fiecare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 21 octombrie 2001, la 19 februarie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.D. în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 840/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 848/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
