CSJ. Decizia nr. 935/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 935/2003
Dosar nr. 4980/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secţia penală, prin sentinţa nr. 202 din 26 iunie 2002, a condamnat pe inculpatul V.D. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 şi art. 21, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), raportat la art. 76 şi a art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa stabilită, timpul arestării preventive de la 17 ianuarie 2002, la 26 iunie 2002 şi a dispus obligarea acestuia la plata sumelor de 20.000.000 lei, despăgubiri civile, către partea civilă L.C.; 1.353.099 lei, cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă, către partea civilă Spitalul Municipal Dr. Alexandru Simionescu din Hunedoara şi 1.250.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în noaptea de 31 decembrie 2001, inculpatul, împreună cu mai mulţi tineri, au mers cu pluguşorul la mai multe persoane cunoscute, iar în jurul orei 23,30, când se întorceau spre casă, s-a oprit cu martorul M.M. să ia două cauciucuri auto ce se aflau lângă un autocamion şi păreau abandonate, pentru a le da foc la miezul nopţii.
După ce le-au luat, tinerii au fost văzuţi de R.A.M., proprietarul acestora, care le-a strigat să se oprească şi a mers după ei, prilej de ceartă şi insulte reciproce, care au alertat pe vecinii din blocul, unde locuia proprietarul, care au ieşit afară şi atunci, de frică, V.D. şi M.M. au fugit.
M.P.E., din grupul de colindători, care rămăsese în urma celorlalţi, a fost prins de cei ieşiţi din bloc şi lovit cu pumnii şi picioarele.
Văzând că nu poate scăpa, martorul l-a chemat în ajutor pe inculpatul V.D., care s-a întors, fiind şi el lovit de vecinii lui R.A.M., iar pentru a-şi asigura scăparea a scos din buzunar un briceag şi l-a lovit de două ori în zona stomacului pe L.C.
Potrivit concluziilor certificatului medico-legal, nr. 8005/ B din 8 ianuarie 2002, întocmit de S.J.M.L. Deva, judeţul Hunedoara, partea vătămată a prezentat leziuni posttraumatice (plăgi abdominale înjunghiate, care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înţepător (cuţit, briceag, etc.), necesitând 17-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. Leziunile prin gravitatea lor deosebită au pus în primejdie viaţa victimei.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, inculpatul considerând netemeinică şi nelegală, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, solicitând ca prin admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor calificat, în cea de vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (1) C. pen., cu reducerea pedepsei aplicată la limita celei deja executate.
Prin Decizia nr. 310 din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat apreciind că acesta a acţionat cu intenţie indirectă, dedusă din obiectul folosit, de locul în care au fost aplicate loviturile, având în vedere că, abdomenul a fost penetrat de ambele tăieturi.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care critică Decizia pentru aceleaşi motive de nelegalitate şi de temeinicie, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, care este deosebit de aspră în raport cu datele sale personale.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
În ceea ce priveşte primul caz, referitor la greşita încadrare juridică a faptei, se constată că acesta este nefondat, deoarece fapta, împrejurările săvârşirii ei, precum şi vinovăţia inculpatului V.D. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, rezultă fără putinţă de tăgadă din probele complet analizate şi just apreciate.
În acest sens, faţă de modul cum a acţionat (lovind cu putere de două ori în abdomenul victimei cu un briceag) şi de urmările survenite (concretizate în leziuni grave în zona abdomenului) se impune constatarea că inculpatul a prevăzut că acţiunea sa ar putea duce la moartea victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârşit fapta cu intenţie de a ucide, nu de a provoca o vătămare corporală acesteia.
Fondat se dovedeşte cel de-al doilea caz de recurs, privind gravitatea pedepsei aplicate, întrucât la individualizarea acesteia, instanţele nu au dat eficienţa cuvenită reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, V.D. acţionat numai după ce a fost lovit de mai multe ori cu pumnii şi cu picioarele atât de victimă, cât şi de vecinii acesteia, recunoscând în mod sincer, încă de la primele cercetări că, el a dorit să-şi ajute colegul de „furia” celor ce s-au luat după el, fiind la rândul său bătut şi trântit la pământ, lovind, pentru a putea fugi.
Cu luarea în considerare a gravităţii faptei comise, dar şi a faptului că inculpatul este la prima abatere de o asemenea gravitate, Curtea apreciază că modificarea pedepsei, în sensul reducerii ei de la 7 la 4 ani şi 6 luni închisoare, va contribui la realizarea funcţiilor şi a scopului acesteia, în sensul dispoziţiilor cuprinse în art. 52 C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, va admite recursul declarat de inculpatul V.D., va casa hotărârile atacate, numai cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o va reduce de la 7 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni şi va deduce din aceasta, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 17 ianuarie 2002, la 25 februarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva deciziei penale nr. 310/ A din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 202 din 26 iunie 2002 a Tribunalului Hunedoara, numai cu privire la pedeapsa aplicată.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului, în sensul că o reduce de la 7 ani închisoare, la 4 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 ianuarie 2002, la 25 februarie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 930/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 937/2003. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
