Pericol social. Fals privind identitatea. Recidivă
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului care, după expulzarea din ţara unde a executat o pedeapsă privativă de libertate, aflat în stare de recidivă în raport cu mai multe condamnări suferite în România, pentru care a fost dat în urmărire generală, îşi atribuie o falsă identitate în faţa organelor poliţiei de frontieră, în scopul de a se sustrage de la executarea pedepselor şi de a putea obţine un nou paşaport pe numele său real, constituie o faptă care prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, prevederile art. 181C. pen. nefiind aplicabile.
(Secţia penală, decizia nr. 2534 din 28 mai2003)
Inculpatul B.R. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută în art. 293, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, la 23 octombrie 1999, fiind expulzat de autorităţile franceze, inculpatul s-a
prezentat sub o identitate falsă în faţa organelor de poliţie de frontieră din aeroport, în scopul de a evita aplicarea unei interdicţii.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa penală nr. 3467 din 14 noiembrie 2000, a achitat pe inculpat, în baza art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1)
C. proc. pen., şi i-a aplicat măsura administrativă a amenzii de un milion de lei.
Tribunalul Bacău, prin decizia penală nr. 334 din 19 aprilie 2001 şi Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 494 din 20 septembrie 2001, au respins apelul şi respectiv, recursul procurorului Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. Fapta inculpatului, de a se prezenta sub o identitate falsă, săvârşită după expulzarea de către autorităţile franceze, ca urmare a executării unei pedepse privative de libertate aplicată în această ţară, precum şi după ce, în România, a fost dat în urmărire generală pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, nu poate fi considerată ca fiind vădit lipsită de importanţă.
Inculpatul a urmărit să se sustragă cercetării penale şi să obţină un nou paşaport pentru a se întoarce în Franţa; el a mai fost condamnat, între altele, pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală şi de vătămare corporală gravă, fiind recidivist.
în raport cu aceste date privind scopul săvârşirii faptei, persoana şi conduita în trecut a inculpatului, instanţele, considerând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi dispunând achitarea acestuia, deşi nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 181 C. pen., au făcut o greşită aplicare a legii.
în consecinţă recursul în anulare a fost admis, s-au casat hotărârile atacate şi inculpatul a fost condamnat conform art. 293 C. pen.
| ← Publicitatea şedinţei. Infractor minor. Nulitate | Pericol social. Art. 18^1 C. pen. Ultraj contra bunelor moravuri... → |
|---|
