Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 738/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 738/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 738/A/2015
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător O. M. P.
Grefier D. M. H.
Prezentul complet a fost constituit potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 6 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului penal formulat de inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr.66/19.05.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Câmpeni.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant B. I., aflat în stare de arest în P. Aiud, personal și asistat de avocat Ș. A., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind restul părților. Se prezintă avocat N. G., apărător desemnat din oficiu pentru intimat parte vătămată B. A. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, inculpatul apelant B. I. arată că motivul de apel constă în reducerea pedepsei sau anularea acesteia, dar și pentru contopirea pedepselor, fiind în executarea unei alte pedepse de 2 ani și 6 luni. Învederează că este de acord cu asistarea sa de către apărătorul desemnat din oficiu, își menține declarațiile date anterior în cauză și nu dorește să dea noi declarații în fața instanței de apel.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorii părților și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Ș. A., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant B. I. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului prin raportare la conduita acestuia și la împrejurările concrete ale faptei.
Arată că inculpatul se află în executarea unui mandat de 2 ani și 6 luni.
Cu privire la contopirea pedepselor, arată că lasă la aprecierea instanței.
Avocat N. G., apărător desemnat din oficiu pentru intimat parte vătămată B. A. M. solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată, în raport de circumstanțele și de gravitatea faptei.
Inculpatul apelant B. I., având ultimul cuvânt arată că vrea să iasă cât mai repede.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr.66/19.05.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Câmpeni s-a dispus condamnarea inculpatului B. I. G., fiul lui R. I. și R. - V., născut la data de 13.12.1983, în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în mun. B., . 30, ., în prezent deținut în P. B. M., având CNP_, studii 5 clase, fără loc de muncă, necăsătorit, la:
- 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 378 alin. 1 lit. "c" Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art.374, 375 și 396 Cod procedură penală, precum și a art. 5 Cod penal .
S-a constatat că această infracțiune a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 225/2011, pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr._, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 146/2012 a Curții de Apel A. I. și în raport cu care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere prin Sentința penală nr. 79/2014, pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr._ .
Potrivit art. 43 alin. 1 Cod penal pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilită anterior, urmând a se executa pedeapsa cumulată de 3 ani închisoare.
S-a dedus din această pedeapsă, perioada reținerii și a arestului preventiv în următoarea modalitate:
- din 1.07.2011 până la data de 2.07.2011;
- din 2.07.2011 și până la data de 17.08.2011;
- din data de 24.07.2014 și până la data de 19.05.2015.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 79/2014 a Judecătoriei Câmpeni s-a revocat suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II –a și lit. „b” Cod penal 1969.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 90/22.07.2014, emis de Judecătoria Câmpeni, în ceea ce privește pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în raport cu pedeapsa cumulată.
S-a respins acțiunea civilă.
A fost obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cadrul cărora sunt cuprinse cheltuielile din faza judecății, respectiv din actualul ciclu procesual și din primul ciclu procesual și cheltuielile din faza urmării penale.
În considerente instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpeni emis la data de 6.01.2014 în dosar nr. 1101/P/2013 a fost trimis în judecata inculpatul B. I. G., pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, faptă prev. de art. 305 alin. 1, lit. „c” Cod penal. S-a reținut că inculpatul B. I. G. a trăit în concubinaj, timp de 5 ani, până în anul 2009, cu numita B. A. I., împreună cu care are un copil, respectiv pe minora, B. A. M., născută la data de 17.12.2007.
Prin sentința civilă nr. 1102/2009, a Judecătoriei Câmpeni, pronunțată în dosarul nr._, inculpatul B. I. G., a fost obligat să plătească în favoarea minorei, B. A. M. o pensie de întreținere de 200 lei lunar, începând cu data de 31.08.2009 până la majoratul minorei.
La data de 12.09.2013, organele de poliție din cadrul Poliției orașului Câmpeni, au fost sesizate prin plângerea prealabilă a numitei B. A. I., despre faptul că inculpatul B. I. G. nu a plătit pensia de întreținere minorei, B. A. M., aferentă lunilor iunie - august 2013, acumulând o sumă restantă de 600 lei.
La data de 12.12.2013, la Poliția orașului Cîmpeni, a fost înregistrată plângerea prealabilă a numitei B. A. I. prin care a reclamant faptul că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere pentru lunile septembrie - noiembrie 2013, însumând o valoare restantă de 600 lei.
Prin încheierea nr. 34/2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor si efectuării actelor de urmărire penală.
Prin sentința penală 157/2014, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. „c” Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, potrivit art. 83 Cod penal și art. 15 din Legea 187/2012, s-a revocat beneficiul suspendării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 225/2011 a Judecătoriei Câmpeni, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 146/2012 a Curții de Apel A. I., dispunând executarea cumulată a pedepsei de 3 ani închisoare. S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat . Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut starea de fapt prezentată în actul de sesizare a instanței și faptul că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie potrivit art. 37 lit. „a” Cod penal, potrivit art. 86/1 și 86/2 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel de către procuror și inculpat, acestea fiind admise prin Decizia penală nr. 156/A/2015 a Curții de Apel A. I. și prin care s-a desființat în întregime hotărârea inițială fiind trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
S-a constatat existența cazului de nulitate absolută prev. de art. 281 alin. 1 lit. „f” Cod procedură penală raportat la art. 93 alin. 4 Cod procedură penală, respectiv nu s-a acordat asistență juridică pentru minoră.
După trimiterea cauzei reprezentanta legală a minorei, numita B. A. I., a menționat că solicită ca inculpatul să achite obligația de întreținere stabilită în favoarea minorei B. A. M., începând cu luna decembrie 2013 și până în luna mai 2015.
Inculpatul a solicitat ca soluționarea cauzei să se facă în procedura recunoașterii vinovăției potrivit art. 374, 375 și 396 Cod procedură penală, rezervându-și dreptul de a depune la dosar prin intermediul membrilor familiei sale, înscrisuri în circumstanțiere.
În condițiile în care inculpatul a recunoscut fapta comisă s-a reținut situația prezentată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpeni emis la data de 6.01.2014, în dosar nr. 101/P/2013, în sensul că în sarcina acestuia s-a stabilit obligația de întreținere pentru minora B. A. M., născută la data de 17 decembrie 2007. Astfel, prin sentința civilă nr. 1102/2009 pronunțată de această instanță în dosar nr._ s-a admis cererea formulată de reclamanta B. A. I., persoană care acționa ca și reprezentantă legală a minorei, dispunându-se obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere pentru minoră, în cuantum de 200 lei lunar, începând cu data introducerii cererii, respectiv 31 august 2009 și până la majoratul acesteia. Inculpatul a asigurat întreținere în natură pentru minoră până în anul 2009, perioadă cât a și locuit împreună cu reprezentanta legală a acesteia. În declarațiile date inculpatul a recunoscut că nu a achitat obligația de întreținere pentru minoră aferentă lunilor iunie,iulie ,septembrie, octombrie și noiembrie, pe considerentul că nu a avut un loc de muncă stabil, pentru luna august inculpatul a motivat că obligația de întreținere ar fi fost achitată, prezentând în acest sens doar o copie a unui act intitulat declarație, datat 20.08.2013, contestat însă de persoana vătămată care a arătat că actul nu a fost scris sau semnat de ea. La o primă privire și analiză a acestui act instanța a avut dubii în ceea ce privește veridicitatea semnăturii prin comparare cu semnăturile acestei persoane pe înscrisuri necontestate depuse la dosar. Astfel anumite litere din cuvintele actului intitulat „Declarație” sunt comparabile cu cele din declarațiile date de inculpat în faza urmăririi penale. În faza urmăririi penale inculpatul a prezentat un înscris datat 2.07.2013, prin care a recunoscut de către reprezentanta legală a minorei faptul că a fost achitată pensia de întreținere pentru luna mai.
În primul ciclu procesual inculpatul a prezentat în copie factura nr. M._/19.05.2014, expeditor figurând inculpatul iar beneficiar B. A. I., pentru achitarea sumei de 1200 lei, fără însă a se indica în detaliu natura obligației.
Pe baza probelor de la dosar rezultă că inculpatul nu a achitat obligația de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească, titlul obligației fiind reprezentat de sentința civilă nr. 1102/2009 a Judecătoriei Câmpeni, obligația fiind stabilită în favoarea minorei B. A. M.. S-a constatat că fapta a fost comisă cu rea-credință pentru perioada lunilor iunie - noiembrie 2013, întrucât inculpatul este o persoană tânără și apt de muncă, recunoscând că în luna iulie 2013 a ajutat o anumit persoană care desfășura activități economice în piața din orașul Câmpeni iar ulterior a muncit ca și ziler. Împrejurarea că ulterior comiterii faptei inculpatul ar fi achitat total sau parțial obligația de întreținere restantă nu a avut semnificație în ceea ce privește reținerea ca infracțiune a omisiunii inculpatului.
Starea de fapt reținută de instanță s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă:
- declarațiile inculpatului date în tot cursul procesului penal prin care acesta a recunoscut fapta comisă, chiar dacă cu unele nuanțări în anumite momente procesuale;
- declarațiile reprezentantei legale a persoanei vătămate;
- sentința civilă nr. 1102/2009 a Judecătoriei Câmpeni prin care a fost stabilită obligația de întreținere.
S-a apreciat că legea penală mai favorabilă în acest caz a fost reprezentată de dispozițiile art. 378 alin. 1 lit. „c” Cod penal, în raport cu cele ale art. 305 alin. 1 lit. „c” Cod penal 1969, întrucât deși în ambele texte fapta este încriminată cu pedepse alternative, respectiv închisoare sau amendă, în vechiul cod penal limitele închisorii erau de la 1 la 3 ani, iar în Codul actual limitele sunt de la 6 luni la 3 ani. În Vechiul Cod penal limitele sancțiunii amenzii sunt între 500 și 30.000 lei, iar în actualul cod acestea sunt între 1800 – 150.000 lei. Dispozițiile din Noul Cod constituie lege penală mai favorabilă și pentru considerentul că fapta este încriminată ca și infracțiune doar în situația în care nu s-a îndeplinit obligația de plată a obligației de întreținere, cu rea-credință, pentru o perioadă de 3 luni iar la art. 305 Cod penal 1969 se prevedea un termen de 2 luni. În cazul în care instanța a opinat spre aplicarea unei sancțiuni cu închisoare art. 378 alin. 1lit „c” va constitui lege penală mai favorabilă conform art. 5 Cod penal.
Instanța a constatat că fapta comisă de către inculpat, constând în neîndeplinirea obligațiilor de întreținere, cu rea-credință, pentru perioada iunie – noiembrie 2013, obligația fiind stabilită prin sentința civilă nr. 1102/2009 a Judecătoriei Câmpeni, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. „c” Cod penal, atât sub aspect obiectiv dar și subiectiv.
Instanța a constatat că fapta constituie infracțiune, în afara oricărei îndoieli rezonabile, aceasta fiind comisă de către inculpat, în acest sens dispunând condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 378 alin. 1 lit. „c” Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă precum și cele ale art. 374, 375 și 396 Cod procedură penală, privind procedura în cazul recunoașterii vinovăției.
La individualizarea pedepsei de 4 luni închisoare instanța a avut în vedere perioada în care obligația de întreținere nu a fost îndeplinită, atitudinea inculpatului după acest moment, constând în achitarea unor sume de bani în favoarea reprezentantei legale, dându-i astfel posibilitatea să se asigure întreținerea minorei, faptul că inculpatul a solicitat soluționarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției, limitele sancțiunii fiind astfel reduse cu o treime, faptul că acesta a suferit anterior mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea, acestea nefiind suficiente pentru îndreptarea inculpatului. Nu i s-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii penale în condițiile în care o astfel de sancțiune nu ar face decât să îngreuneze și mai mult posibilitatea de achitare a obligației de întreținere, dar și pe considerentul că a acesta a mai suferit condamnări la pedepse cu închisoarea, acestea nereușind să-și atingă scopul de reeducare și de formare a unei conduite normale față de normele de drept.
S-a constatat că prin Sentința penală nr. 225/2011 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._, s-a dispus aplicarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea mai multor infracțiuni, pedeapsa aplicată fiind suspendată sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani care constituie termen de încercare începând cu data de 31.01.2012. Sentința penală menționată anterior a fost modificată doar în ceea ce privește nededucerea perioadei reținerii și arestului preventiv din 1.07.2011 la 2.07.2011, respectiv din 2.07.2011 și până la data de 17.08.2011. Prin Sentința penală nr. 78/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._, fiind admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpeni s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr. 225/2011 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._, această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea contestației care a fost formulată de către inculpat. În baza acestei hotărâri rămase definitive a fost emis mandatul de executare a pedepsei de către Judecătoria Câmpeni, având nr. 90/22.07.2014.
S-a constatat că infracțiunea de abandon de familie a fost comisă după rămânerea definitivă a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 225/2011 a Judecătoriei Câmpeni, respectiv în perioada termenului de încercare. S-a constatat și că măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost revocată prin sentința penală nr. 79/2014, dispunându-se executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate. În condițiile în care fapta a fost comisă anterior momentului în care pedeapsa de 2 ani și 6 luni a fost executată sau considerată ca executată potrivit art. 43 alin. 1 Cod penal se va adăuga pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare urmând a se executa pedeapsa de 3 ani închisoare.
Potrivit art.72 Cod penal și art.404 Cod procedură penală a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioadele executate după cum urmează:
- din 1.07.2011 până la data de 2.07.2011;
- din 2.07.2011 și până la data de 17.08.2011;
- din data de 24.07.2014 și până la data de 19.05.2015.
Ca și consecință a contopirii pedepselor s-a anulat și mandatul de executare a pedepsei nr. 90/22.07.2014 emis în urma pronunțării Sentinței penale nr. 76/2016 din dosar nr._ .
În urma contopirii pedepselor în raport și cu sentința penală nr. 79/2014, s-a constatat revocarea suspendării în ceea ce privește pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 al.1 lit. „a” teza a II- a și lit. „b” Cod penal 1969.
În baza prezentei hotărârii rămase definitive s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 3 ani închisoare.
Referitor la acțiunea civilă aceasta s-a respins ca inadmisibilă, în condițiile în care partea civilă prin reprezentantul său legal deține un titlu executoriu, respectiv sentința civilă prin care a fost stabilită obligația de întreținere. Această hotărâre are autoritate de lucru judecat și nu a putut fi pusă în discuție în cauza penală. Partea civilă deținând în acest sens un titlu executoriu va putea solicita punerea în executare silită inclusiv prin forța de constrângere a statului.
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cadrul cărora sunt cuprinse cheltuielile din faza judecății, respectiv din actualul ciclu procesual și din primul ciclu procesual și cheltuielile din faza urmării penale.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei sau anularea acesteia, dar și contopirea pedepselor, fiind în executarea unei alte pedepse de 2 ani și 6 luni.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Solicitarea inculpatului apelant de reducere a pedepsei aplicată de prima instanță se dovedește a fi întemeiată din perspectiva operațiunii greșite de cumul al pedepselor la care a fost condamnat inculpatul.
Astfel, după cum rezultă din sentința atacată, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 378 alin. 1 lit. „c” Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă precum și cele ale art.374, 375 și 396 Cod procedură penală, privind procedura în cazul recunoașterii vinovăției și s-a constatat că această faptă a fost comisă după rămânerea definitivă a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.225/2011 a Judecătoriei Câmpeni, respectiv în perioada termenului de încercare.
În condițiile în care fapta a fost comisă anterior momentului în care pedeapsa de 2 ani și 6 luni a fost executată sau considerată ca executată potrivit art.43 alin.1 Cod penal, în baza art. 43 alin.1 Cod penal, pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, de 4 luni închisoare, se adaugă la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare urmând a se executa pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și nu de 3 ani închisoare, astfel cum greșit a reținut prima instanță.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei de 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul, se constată că aceasta a fost stabilită cu respectarea criteriilor prevăzute de art.74 C.pen., la limita minimă rezultată după aplicarea art.396 alin.10 C.pr.pen., astfel că, având în vedere și condamnările anterioare, o nouă reducere a pedepsei nu este posibilă.
Cererea formulată de inculpat, de contopire a pedepselor, nu poate fi soluționată favorabil întrucât se constată că este aplicabilă Decizia nr.70/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție conform căreia instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.
Întrucât prima instanță nu a procedat la efectuarea operațiunii de contopire a tuturor pedepselor la care fusese condamnat inculpatul, aceasta nu poate fi realizată pentru prima oară în calea de atac a apelului de instanța de control judiciar, cu atât mai mult cu cât se pune problema respectării principiului neagravării situației în propria cale de atac.
În consecință, în baza art.421 pct.2 lit.2 C.pr.pen. Curtea va admite apelul declarat de inculpatul B. I. împotriva Sentinței penale nr.66/19.05.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Câmpeni și în consecință:
Va desființa sentința atacată numai sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul apelant B. I. și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art.43 alin.1 Cod penal va aplica inculpatului B. I. pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare, care va fi executată de inculpat.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de 260 de lei pentru inculpat și de 195 de lei pentru persoana vătămată, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În numele legii
Decide
Admite apelul declarat de inculpatul B. I. împotriva Sentinței penale nr.66/19.05.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Câmpeni și în consecință:
Desființează sentința atacată numai sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul apelant B. I. și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art.43 alin.1 Cod penal aplică inculpatului B. I. pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare, care va fi executată de inculpat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de 260 de lei pentru inculpat și de 195 de lei pentru persoana vătămată, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.09.2015.
Președinte, Judecător,
A. PuraOana M. P.
Grefier,
D. M. H.
Red. O.M.P.
Tehnored. D.M.H.
2 ex/16.09.2015
J. Fond C. V. D.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 742/2015. Curtea... → |
|---|
