Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 742/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 742/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 742/A/2015
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător O. M. P.
Grefier D. M. H.
Prezentul complet a fost constituit potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 6 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor penale declarate de inculpatul P. D. C. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 35/10 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat V. G., apărător ales al inculpatului apelant P. D. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat V. G., apărător ales al inculpatului apelant P. D. C. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune achitarea inculpatului în raport de decizia nr. 363/2015 a Curții Constituționale a României prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr.241/2005, constând ca acestea sunt neconstituționale.
Pe latura civilă, solicită înlăturarea obligației inculpatului de a plăti sau de a lăsa nesoluționată latura civilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de decizia nr. 363/2015 a Curții Constituționale a României. Solicită admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune achitarea inculpatului apelant P. D. C.. Solicită respingerea apelului formulat de partea civilă.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 35/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._, în temeiul art. 5 din Codul penal, s-a constatat că în speță legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
S-a dispus condamnarea inculpatului P. D. C., fiul lui C. și A., născut la data de 12.04.1967 în municipiul Hunedoara, cu domiciliu în Municipiul Hunedoara, ., ., ., CNP_, fără antecedente penale, la:
- pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (37 de acte materiale), cu aplicarea art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală și art. 5 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal din anul 1969 rap. la art. 12 al. 1 din Legea 187/2012, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și c din Codul penal din 1969, respectiv de-a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de-a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de-a ocupa o funcție de administrator în cadrul unei societăți comerciale, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 10 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și art. 84 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 din Codul civil din 1864, art. 1357 din Codul civil, s-a admis acțiunea civilă a părții civile S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, și a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de_ lei reprezentând impozite și contribuții reținute la sursă și suma de 5965 lei accesorii pentru întârzierea la plată conform Codului de procedură fiscală.
S-a menținut măsura sechestrului asigurator luată de organele de urmărire penală în cursul urmăririi penale, asupra bunurilor proprietatea inculpatului, respectiv:
- cota de ¼ din imobilul apartament cu 4 camere, bucătărie, baie, cămară, hol în suprafață de 75,38 mp, situat în Hunedoara, ., ., înscris în CF cu numărul_-C1-U5 Municipiul Hunedoara (CF vechi 5410/10), sub B3, număr topografic 2131/56/10;
- autoturismul Peugeot J 5 280 cu număr de înmatriculare_, având . VF3280B_ .
În temeiul art. 13 al.1 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar in temeiul art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea si funcționarea cazierului fiscal, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Administrației Județene a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara, pentru efectuarea mențiunilor conform legii.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În considerente instanța a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al . Hunedoara, deși a stabilit si reținut sumele datorate de societatea respectivă cu titlu de impozite și contribuții cu stopaj la sursă pentru perioada aprilie 2009 – octombrie 2012, nu a procedat la vărsarea acestora către bugetul de stat. Inculpatul, cu intenție, nu au procedat la vărsarea către bugetul de stat a sumelor reținute cu titlu de „stopaj la sursă", întrucât din bilanțurile și balanțele întocmite de societate, rezultă că în această perioadă s-au înregistrat venituri din care se putea plăti impozitele și contribuțiile datorate, mai ales că aceste obligații erau în medie, de aproximativ 300 lei lunar, însă fapta fiind săvârșită în formă continuată pe parcursul a 37 de luni, debitul s-a ridicat la_ lei la care s-au adăugat 5965 lei accesorii pentru întârzierea la plată conform Codului de procedură fiscală. După cum s-a arătat și prin rechizitoriu, deși inculpatul a deținut funcția de administrator în societate doar de la data de 19.02.2010, în fapt el s-a ocupat de administrarea societății și de reținerea sumelor cu titlu de stopaj la sursă, și anterior acestei date așa cum rezultă din declarațiile inculpatului, ale martorei B. G. și ale numitei D. L. A..
În drept, faptele inculpatului P. D. C. constând în reținerea și nevirarea taxelor și impozitelor cu stopaj la sursă, datorate de angajații . Hunedoara în perioada aprilie 2009 – octombrie 2012, în valoare totală de 17.055 lei, din care 3.024 lei impozit pe salarii, 5.068 lei CAS asigurați, 255 lei șomaj asigurați și 2.743 lei sănătate asigurați, sume la care au fost calculate accesorii pentru neplata la termen în sumă de 5.965 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de stopaj la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și ale art. 5 alin. 1 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile ( 37 acte materiale).
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 52 Cod penal din 1969, identificat ca lege mai favorabilă în speță prin prisma modalității de executare a pedepsei.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal din 1969, instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal din 1969, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea dedusă judecății avute în vedere în speță sunt de la 1 an la 3 ani sau amendă (prin aplicarea art. 5 din Codul penal privind legea penală mai favorabilă, ținând seama de împrejurarea că deși infracțiunea dedusă judecății se pedepsește în prezent cu închisoare de la 1 an la 6 ani, la data săvârșirii acesteia, se pedepsea cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau amendă). Prin aplicarea în speță și a art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, limitele de pedeapsă în speță sunt de la 8 luni la 2 ani sau amendă.
Din extrasul după cazierul judiciar, a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale, însă simplul fapt că o persoană nu a mai fost condamnată, nu poate constitui circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a din Codul penal din 1969.
Atitudinea procesuală sinceră a inculpatului care, în declarațiile sale din faza de urmărire penală și din cursul judecății, a recunoscut săvârșirea faptelor, nu poate constitui circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, întrucât inculpatul a recunoscut faptele doar după începerea urmăririi penale și fiind pus în fața unor probe pe care nu le putea tăgădui (evidențele contabile care dovedeau stabilirea și reținerea obligațiilor de plată a impozitelor/contribuțiilor și nevirarea acestora către buget precum și împrejurarea că societatea a avut venituri).
Deși prejudiciul produs de inculpat nu este mare (_ lei obligații principale + 5965lei accesorii), instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda nu este îndestulătoare în speță, fiind necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea peste minimul special prevăzut de lege, deoarece fapta a fost săvârșită în formă continuată prin 37 de acte materiale, iar acesta nu a făcut niciun efort pentru repararea pagubei, deși potrivit susținerilor apărătorului său obține venituri din muncă în străinătate.
Prin urmare, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 luni închisoare, această pedeapsă fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal din 1969, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și c din Codul penal din 1969, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității, sau de-a ocupa o funcție de administrator în cadrul unei societăți comerciale.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. d și e din Codul penal din 1969. De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu-i va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a din Codul penal din 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal din 1969, astfel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, conform art. 82 din Codul penal din 1969. Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Codul penal din 1969 este mai favorabilă față de amânarea aplicării pedepsei prevăzută de Codul penal în vigoare, ținând seama de împrejurarea că în cadrul suspendării condiționate a executării pedepsei, condamnatul nu este supus niciunei măsuri de supraveghere și nu-i poate fi stabilită nicio obligație. În cazul amânării pedepsei, inculpatul ar trebui să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 85-86 din Codul penal.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei, din care_ lei debite și 5965 lei accesorii la impozite și contribuții reținute la sursă de inculpat și nevirate la buget, datorate de . Hunedoara. Sumele de plată pretinse de partea civilă au fost determinate pe baza declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat depuse de . Hunedoara la organul fiscal, iar inculpatul nu le contestă.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii civile prev. de art. 998 din Codul Civil din 1865 și respectiv art. 1357 din noul cod civil ( faptele fiind săvârșite sub imperiul ambelor coduri) care arată că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. În speță, s-a dovedit fapta ilicită a inculpatului sub forma acțiunilor de reținere și nevirare la buget a impozitelor și contribuțiilor. A fost dovedit prejudiciul adus părții civile constând cuantumul contribuțiilor și impozitelor nevirate la buget la care se adaugă accesorii (dobânzi) pentru întârzierea la plată conform codului de procedură fiscală. A fost dovedită și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul produs, precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției. Partea responsabilă civilmente . Hunedoara nu poate fi obligată la repararea prejudiciului întrucât și-a încetat existența fiind radiată din Registrul Comerțului.
Prin urmare, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 din Codul civil din 1864, art. 1357 din Codul civil, a admis acțiunea civilă a părții civile S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de_ lei reprezentând impozite și contribuții reținute la sursă și suma de 5965 lei accesorii pentru întârzierea la plată conform Codului de procedură fiscală.
Având în vedere că inculpatul n-a plătit prejudiciul cauzat prin infracțiune, în temeiul art. 404 al. 4 lit c din Codul de procedură penală, a menținut măsura sechestrului asigurator luată de organele de urmărire penală în cursul urmăririi penale, asupra bunurilor proprietatea inculpatului, respectiv:
- cota de ¼ din imobilul apartament cu 4 camere, bucătărie, baie, cămară, hol în suprafață de 75,38 mp, situat în Hunedoara, ., ., înscris în CF cu numărul_-C1-U5 Municipiul Hunedoara (CF vechi 5410/10), sub B3, număr topografic 2131/56/10 (f 311);
- autoturismul Peugeot J 5 280 cu număr de înmatriculare_, având . VF3280B_ .
În temeiul art. 13 al.1 din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar in temeiul art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea si funcționarea cazierului fiscal, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Administrației Județene a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara, pentru efectuarea mențiunilor conform legii.
În baza art. 274 al. 1 C.proc.pen a obligat inculpatul să plătească 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul P. D. C. prin care s-a solicitat a se dispune achitarea inculpatului în raport de decizia nr. 363/2015 a Curții Constituționale a României prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr.241/2005, constând ca acestea sunt neconstituționale. Sub aspectul laturii civile s-a solicitat înlăturarea obligației inculpatului de a plăti sau de a lăsa nesoluționată latura civilă.
Analizând apelul formulat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Inculpatul P. D. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții, cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În esență, în rechizitoriu în sarcina inculpatului s-a reținut că, inculpatul, în calitate de administrator al . Hunedoara, deși a stabilit si reținut sumele datorate de societatea respectivă cu titlu de impozite și contribuții cu stopaj la sursă pentru perioada aprilie 2009 – octombrie 2012, nu a procedat la vărsarea acestora către bugetul de stat.
Prin decizia nr. 363/2015 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial din data de 20 iulie 2015 s-a constatat neconstituționalitatea art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Se constată că de la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial s-a împlinit termenul de 45 zile în care prevederile art. 6 din Legea nr. 241/2005 puteau fi puse de acord cu dispozițiile Constituției.
Consecința prevăzută de dispozițiile constituționale menționate anterior este de încetare a efectelor art. 6 din Legea nr. 241/2005, care incriminează fapta de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții, cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Din punctul de vedere al legii penale, încetarea efectelor art. 6 din Legea nr. 241/2005 echivalează cu dezincriminarea faptei de reținere și nevărsare cu intenție cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții, cu reținere la sursă, fiind incidente dispozițiile art. 4 Cod penal, potrivit cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche care nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni în legea nouă.
În plan procedural, raportat la situația intervenită sunt incidente dispozițiile art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, ca și caz de neexercitare a acțiunii penale, în prezent fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. H. D. nefiind prevăzută de legea penală.
Sub aspectul laturi civile a cauzei, conform dispozițiilor legale exprese, în baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală se va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.
Totodată, în baza art. 397 alin. 5 cod procedură penală va menține măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale de către procuror asupra bunurilor proprietatea inculpatului, respectiv: cota de ¼ din imobilul apartament cu 4 camere, bucătărie, baie, cămară, hol în suprafață de 75,38 mp, situat în Hunedoara, ., . CF cu numărul_-C1-U5 Municipiul Hunedoara (CF vechi 5410/10), sub B3, număr topografic 2131/56/10; autoturismul Peugeot J 5 280 cu număr de înmatriculare_, având . VF3280B_, măsură care încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 zile de la pronunțarea prezentei decizii.
Pentru considerentele de mai sus și față de soluția pronunțată în cauză, în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva aceleiași sentințe.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul P. D. C. împotriva sentinței penale nr. 35/10 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, pe care o desființează în întregime și rejudecând:
În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală achită inculpatul P. D. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții, cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.
În baza art. 397 alin. 5 cod procedură penală menține măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale de către procuror asupra bunurilor proprietatea inculpatului, respectiv: cota de ¼ din imobilul apartament cu 4 camere, bucătărie, baie, cămară, hol în suprafață de 75,38 mp, situat în Hunedoara, ., . CF cu numărul_-C1-U5 Municipiul Hunedoara (CF vechi 5410/10), sub B3, număr topografic 2131/56/10; autoturismul Peugeot J 5 280 cu număr de înmatriculare_, având . VF3280B_, măsură care încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 zile de la pronunțarea prezentei decizii.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă partea civilă la plata parțială a cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 100 lei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru derularea procedurii în cursul urmăririi penale, al judecății în primă instanță și restul cheltuielilor avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 septembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. P. O. M. P.
GREFIER,
D. M. H.
Red. O.M.P.
Tehnored. D.M.H.
2 ex/24.09.2015
J. Fond N. I.
| ← Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 738/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 748/2015.... → |
|---|
