Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 100/A/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. M. M.
Grefier L. B.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Aiud împotriva sentinței penale nr.985/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebată fiind reprezentanta parchetului arată că nu are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Aiud astfel cum a fost formulat, sub aspectul celor trei puncte de apel. Precizează că primul motiv de apel vizează pedeapsa accesorie care nu a fost în mod corect individualizată, având în vedere că disp art. 64 lit. c C. pr. pen. vizează calitatea de administrator al unei societăți comerciale, al doilea motiv vizează omisiunea instanței de a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de lege în cazul nerespectării prevederilor art. 84 C. pen. 1969 iar al treilea motiv de apel vizează, de asemenea, omisiunea instanție de a obliga partea responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
I. Constată că prin sentința penală nr. 985/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul Ș. A. O., CNP_, la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II –a, lit. b și c vechiul Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 vechiul Cod penal.
În baza art. 81 alin. 1 și art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii aplicate, pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin.1 din vechiul Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 din vechiul Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., și, în consecință:
S-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente ..R.L. să plătească părții civile suma totală de 8309 lei alcătuită din 5217 lei debit principal constând în impozit salarii de 730 lei, CAS asigurați de 3298 lei, contribuție sănătate asigurați de 1189 lei și din 1666 lei reprezentând dobânzi și 1426 lei reprezentând penalități.
S-a menținut măsura asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale de către procuror prin Ordonanța din 25.03.2013 a sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Aiud, .. 4 ., județul A. înscris în CF_-C1-U1 nr. top 451/1/2/1/3/VIII și s-a instituit măsura sechestrului asigurator și asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente, până la concurența sumei de 8309 lei.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, la D.G.F.P. A. pentru efectuarea cuvenitelor înregistrări în cazierul fiscal al inculpatului.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului A. pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
În baza art. 274 alin.1 din Codul de procedură penală s-a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt: . are sediul social în Aiud având administrator pe inculpatul Ș. A. O. din data de 10.03.2010 și ca obiect principal de activitate ”fabricarea de construcții metalice și componente ale structurilor metalice”.
Societatea administrată de inculpat nu a achitat contribuțiile cu reținere la sursă, respectiv impozit pe salarii, contribuția de asigurări sociale, contribuțiile pentru șomaj și contribuțiile pentru asigurări de sănătate, în perioada septembrie 2009- ianuarie 2012 .
Conform adresei cu nr._/22.02.2012 AFP Aiud debitul principal aferent contribuțiilor cu reținere la sursă datorat de societate era de 12.439 lei (compus din impozit pe salarii 3603 lei, CAS angajați 5625 lei, șomaj angajați 272 lei, CASS angajați 2939 lei) și dobânzi și penalități în cuantum total de 3732 lei. Prin urmare la data de 22.02.2012 societatea administrată de inculpat datora la bugetul de stat suma totală de 16.171 de lei cu titlu de contribuții cu reținere la sursă.
Din procesul verbal nr. 10.619/22.05.2013 (înregistrat sub nr._/22.05.2013) întocmit de către Garda Financiară A. rezultă că societatea avea disponibilități bănești din care putea să achite aceste obligațiile ce au fost reținute la sursă. Acest aspect a fost confirmat și de inculpat, care a arătat că din disponibilitățile bănești respective a achitat rate bancare și furnizori.
Starea de fapt descrisă mai sus rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:
-extrase ORC de pe lângă Tribunalul A. – privind situația societății,
-proces-verbal de control întocmit de către Garda Financiară A. nr. 10.619/22.05.2013 ( înregistrat sub nr._/22.05.2013 ) din care rezultă că în perioada supusă controlului societatea a reținut și înregistrat în contabilitatea societății contribuții cu stopaj la sursă de 12.585 lei, din care a plătit 984 lei; a achitat salariile angajaților neregulat, la sfârșitul perioadei existând salarii restante pe lunile decembrie 2011 și ianuarie 2012, după plata salariilor nete i-a rămas disponibil suficient pentru achitarea obligațiilor cu stopaj la sursă,
-fișa sintetică totală a societății,
-adresa_/01.03.2013 a AFP Aiud – privind sumele neachitate de societate în perioada septembrie 2009- ianuarie 2012 împreună cu fișa sintetică totală,
-acte contabile depuse de societate la AFP Aiud: bilanț decembrie 2010 și anexe, proces verbal de sechestru asupra bunurilor mobile aplicat de AFP Aiud,
-adresa_.04.2013 a AFP Aiud – privind sumele achitate de societate în perioada obiect al infracțiunii în contul obligațiilor cu stopaj la sursă și în contul altor obligații la bugetul de stat,
-declarații inculpat - până la data de 10.03.2010 a rămas scriptic ca administrator al societății și mama sa Ș. I. dar aceasta nu s-a ocupat de activitatea societății, inculpatul personal a ținut evidența contabilă a societății, a acordat salariile angajaților și a reținut contribuțiile cu stopaj la sursă, din disponibilul rămas achitând ratele bancare și cheltuielile societății cu furnizorii,
-acte contabile ale societății: balanțe de verificare, state de plată, situația conturilor casa în lei și bancă, registru de casă, acte care au stat la baza verificării întocmite de Garda Financiară A.,
- declarația inculpatului de recunoaștere a faptei dată în fața instanței (fl. 63 vol. I).
În drept, prin rechizitoriul parchetului fapta inculpatului așa cum a fost descrisă mai sus, a fost încadrată în infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005 și pedepsită în noiembrie 2011 cu închisoarea de la 1 la 3 ani sau cu amenda.
Față de încadrarea juridică a faptelor, s-a impus a fi făcute câteva precizări.
Mai întâi, începând cu data de 1 februarie 2014, o dată cu intrare în vigoare a noilor coduri în materie penală, instanța este ținută de aplicarea imediată a dispozițiilor de procedură penală prevăzute de noul Cod de procedură penală, respectiv de aplicarea principiului legii penale mai favorabile care guvernează dreptul penal material, art. 5 din noul Cod Penal.
Din această ultimă perspectivă, instanța a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este incriminată și în prezent tot în Legea 241/2005, care prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 6 ani.
Pentru a identifica legea penală mai favorabilă instanța trebuie să facă o analiză globală, a tuturor insituțiilor penale prevăzute în cele două legi. Din această perspectivă, dat fiind faptul că în varianta actuală a legii 241/2005 se prevede o pedeapsă cu închisoarea cu o limită superioară mai mare, instanța a concluzionat că legea penală mai favorabilă, în speță, este vechea lege penală, drept pentru care instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor vechiului Cod penal, calificând legea veche ca fiind mai favorabilă inculpatului.
Fapta inculpatului Ș. A. O. care, în calitate de administrator al ., în perioada septembrie 2009 –noiembrie 2011 a reținut însă nu a vărsat în termenul de 30 de zile stabilit de lege sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, cauzând un prejudiciu de 11.594 lei debit până în luna noiembrie 2011 inclusiv întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În ce privește infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, se poate observa că în cauză este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni, dată fiind modalitatea concretă de săvârșire a faptei și urmările acesteia. De asemenea, în cauză este realizată și latura subiectivă a infracțiunii, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției, deoarece inculpatul a prevăzut și a urmărit sau cel puțin a acceptat să se producă rezultatele faptelor sale.
La stabilirea și aplicarea sancțiunilor, instanța a ținut seama, în baza art. 52, 72 vechiul Cod penal, de aspectul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și de gradul de pericol social al faptei sale.
Pe de altă parte, s-a reținut și împrejurarea că inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, regretând și recunoscând în mod constant săvârșirea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs, precum și conduita inculpatului în societate atât anterior săvârșirii faptei (reieșită din lipsa antecedentelor penale) cât și ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În raport de criteriile enumerate de art. 181 alin. 2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social ridicat datorită împrejurărilor concrete de comitere, respectiv contribuțiile nu au fost virate pe o durată lungă de timp și a urmărilor produse, cuantumul prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului fiind unul însemnat.
Instanța a avut în vedere și datele care caracterizează persoana și conduita inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, nu are antecedente penale, iar din înscrisurile în circumstanțiere depuse dosarul cauzei rezultă că inculpatul a achitat parțial prejudiciul cauzat, solicitând totodată . a administrat-o în procedura reorganizării judecătorești.
Totodată, având în vedere că la termenul de judecată din data de 29.05.2014 inculpatul a precizat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de noi probe, instanța a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 noul Cod de procedură penală, potrivit cărora, dacă se va pronunța condamnarea inculpatului sau amânarea aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul amenzii cu o pătrime.
Instanța a constatat că sancțiunea pevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este închisoarea de la 1 la 3 ani sau amenda. Având în vedere cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea.
Pentru aceste considerente, având în vedere limitele de pedeapsă stabilite de legea specială, dând aplicabilitate prevederilor art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cuprinsă între 8 luni și 2 ani închisoare. Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a apreciat că pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului va conduce la constrângerea și reeducarea inculpatului, astfel că l-a condamnat pe inculpat la această pedeapsă.
În privința pedepsei accesorie, instanța a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art. 3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, nu a interzis inculpatului decât dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturi prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b vechiul Cod penal, reținând totodată că, față de natura infracțiunii, nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a teza I vechiul Cod penal. Totodată instanța a reținut că inculpatul s-a folosit de funcția de administrator al societății . pentru săvârșirea infracțiunii, drept pentru care a interzis inculpatului și dreptul de a ocupa funcția de administrator într-o societate, în temeiul art. 64 alin. 1 lit. c din vechiul Cod penal.
Pentru considerentele expuse instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II –a, lit b și c vechiul Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 vechiul Cod penal.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatului, de periculozitatea socială a acestuia, s-a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție, motiv pentru care s-a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 Cod penal.
Pedeapsa închisorii este de 8 luni închisoare, încadrându-se în dispozițiile art. 81 alin. 1 vechiul Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b vechiul Cod penal.
În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art. 52 vechiul Cod penal, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, raportat la conduita anterioară a inculpatului.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art. 81 vechiul Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, termen calculat potrivit prevederilor art. 82 alin. 1 vechiul Cod penal.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Totodată i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 vechiul Cod penal, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, respectiv că dacă, până la expirarea termenului de încercare inculpatul nu a stabilit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța a dispus revocarea suspendării pedepsei, dispunând executarea pedepsei.
Latura civilă
În cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecății Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., AF.P. Aiud, a arătat că se constituie parte civilă, ultima dată cu suma de 8309 lei, dat fiind că inculpatul a achitat o parte din prejudiciul cauzat.
Pentru a se putea antrena răspunderea civilă delictuală, în acord cu dispozițiile art. 1357 și următoarele din Noul Cod Civil, respectiv răspunderea pentru fapta proprie, este necesar a fi îndeplinite o . condiții în mod cumulativ, cunoscut fiind faptul că latura civilă într-o cauză penală se soluționează după regulile impuse de legislația civilă în vigoare, în materie. Aceste condiții vizează existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs precum și existența vinovăției persoanei care a cauzat prejudiciul. În ceea ce privește ultimele condiții expuse, instanța a constatat că acestea apar îndeplinite ca și o consecință firească a dezlegării date laturii penale a cauzei.
În ceea ce privește prima condiție (existența prejudiciului), aceasta la rândul ei a fost analizată prin prisma mai multor cerințe ce trebuie complinite, și anume: prejudiciul să fie consecința încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, să fie cert, direct și să nu fi fost reparat.
Astfel, cu privire la prima cerință, s-a reținut faptul că prejudiciul se naște doar în ipoteza în care un subiect de drept nesocotește drepturile altui subiect, fapt evident în ceea ce îl privește pe inculpat care nu a îndeplinit obligația de vira la bugetul statului contribuțiile reținute la sursă.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului (8309 lei ) s-a constatat că pretențiile părții civile au fost dovedite în tot prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
D. urmare, în baza art. 397 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 14 Cod procedură penală și art. 1349 și 1357 noul Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., și s-a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ..R.L. să plătească părții civile suma totală de 8309 lei alcătuită din 5217 lei debit principal constând în impozit salarii de 730 lei, CAS asigurați de 3298 lei, contribuție sănătate asigurați de 1189 lei, din 1666 lei reprezentând dobânzi și 1426 lei reprezentând penalități.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale de către procuror prin Ordonanța din 25.03.2013 a sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Aiud, .. 4 ., județul A. înscris în CF_-C1-U1 nr. top 451/1/2/1/3/VIII și s-a instituit măsura sechestrului asigurator și asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente, până la concurența sumei de 8309 lei.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, la D.G.F.P. A. pentru efectuarea cuvenitelor înregistrări în cazierul fiscal al inculpatului.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului A. pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
În baza art. 274 alin.1 din Codul de procedură penală s-a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. P. de pe lângă Judecătoria Aiud, care susține nelegalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond justificate de:
- neindividualizarea în dispozitivul hotărârii a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin.1 lit.c C.pen., conform prevederilor art. 404 alin. 5 C.pr.pen. în sensul de a face mențiune evidentă asupra calității de administrator de societate comercială a inculpatului;
- omisiunea instanței de a atrage atenție inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 84 C.pen. anterior a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei;
- omisiunea instanței de a obliga și partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozițiilor art. 274 alin.3 C.pr.pen. raportat la împrejurarea că această parte este obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417 și urm. C. pr. pen., Curtea constată apelul fondat pentru considerente de nelegalitate a hotărârii din perspectiva criticilor fundamentate ale acuzării.
Astfel, analiza efectuată de către instanța de control judiciar are în vedere și disp. art.417 alin.2 C.pr.pen., în sensul că în afara temeiurilor invocate și a cererilor formulate de către apărare, Curtea a examinat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Inculpatul a fost trimis în judecată sub acuzația comiterii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Curtea constată că în soluționarea acestei cauze s-a aplicat procedura simplificată reglementată de art. 396 alin.10 C.pr.pen. în contextul în care, inculpatul a recunoscut în integralitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În acest context procesual, Curtea reține împrejurarea că judecătorul fondului a analizat probele administrate în faza de urmărire penală în raport de exigențele impuse de art. 103 alin. 1 și 2 C. pr. pen.
Din această perspectivă starea de fapt este corect reținută în hotărârea apelată și corespunde probelor administrate în faza de urmărire penală.
În analiza efectuată s-a avut în vedere și dispoziția art. 5 C.pen., analizându-se în mod obiectiv și cu referire la decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în M.Of. Nr.372/20.05.2014.
Criticile de nelegalitate sunt fundamentate pe dispozițiile legale invocate de acuzare în motivele de apel: instanța de fond a omis să menționeze calitatea în legătură cu care se aplică pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin.1 lit.c C.pen. iar această precizare se impune din perspectiva disp. art. 404 C.pr.pen. raportat la calitatea pe care a avut-o inculpatul la data comiterii faptei.
De asemenea, raportat la prevederile art. 404 alin. 4 lit. i C.pr.pen. se impunea în raport de modul de individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatului să se atragă atenție acestuia asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 84 C.pen. referitor la consecințele neexecutării obligațiilor civile stabilite prin hotărârea judecătorească de condamnare, ce au efect în planul revocării suspendării executării pedepsei și executării acesteia în regim penitenciar.
Ultima critică, ce vizează omisiunea instanței de a obliga și partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozițiilor art. 274 alin.3 C.pr.pen. raportat la împrejurarea că această parte este obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile este temeinică și justificată, împrejurare ce impune rectificarea acestei situații în apel. Din acest motiv Curtea va înlătura dispoziția referitoare la obligarea doar a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat și va obliga În baza art. 274 alin. 3 C.pr.pen. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T. A. S.R.L. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate la fond.
IV. În raport de aceste împrejurări, raportat la prevederile art. 421 pct.2 lit.a C.pr.pen. Curte de apel va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Aiud împotriva sentinței penale nr.985/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._, va desființa sentința penală în ceea ce privește omisiunea menționării calității în legătură cu care se aplică pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin.1 lit.c C.pen., a disp. art. 84 C.pen., precum și a disp. art. 274 alin.3 C.pr.pen. și rejudecând cauza în limitele menționate anterior va corecta dispozițiile din sentința penală conform mențiunilor anterioare.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza 275 alin.3 C pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Aiud împotriva sentinței penale nr.985/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată în ceea ce privește omisiunea menționării calității în legătură cu care se aplică pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin.1 lit.c C.pen., a disp. art. 84 C.pen., precum și a disp. art. 274 alin.3 C.pr.pen. și rejudecând cauza în aceste limite:
Înlătură dispoziția referitoare la obligarea doar a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Interzice inculpatului Ș. A. O. exercitare drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c ( respectiv calitatea de administrator de societate comercială) C.pen.
Atrage atenție inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 84 C.pen.
În baza art. 274 alin. 3 C.pr.pen. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T. A. S.R.L. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate la fond.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza 275 alin.3 C pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.01.2015.
Președinte, Judecător,
E. B. C. M. M.
Grefier
L. B.
Red CM/19.03.2015
Tehn LB/19.03.2015/2 exp.
Jud fond L. M. F.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 99/2015.... → |
|---|
