Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 99/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 99/A/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. M. M.
Grefier L. B.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații V. I., Szepesi K. și Szepesi D. împotriva sentinței penale nr.1605/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații apelanți V. I., Szepesi K. și Szepesi D. asistați de apărătorul ales avocat P. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebată fiind, inculpata V. I. arată că menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să formuleze precizări suplimentare.
Întrebat fiind, inculpatul Szepesi K. arată că menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să formuleze precizări suplimentare.
Întrebat fiind, inculpatul Szepesi D. arată că menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să formuleze precizări suplimentare.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat P. F., apărătorul ales al inculpaților apelanți V. I., Szepesi K. și Szepesi D. solicită, în temeiul disp. art. 421 alin. 2 lit. a C. pr. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, în temeiul disp. art. 16 lit. a, b și c C. pr. pen să se dispună, în principal, achitarea inculpaților, iar în subsidiar, în temeiul art. 80, renunțarea la aplicarea pedepsei, reindividualizarea cuantumului pedepsei în baza criteriilor prev. de art. 74 C. pen. în sensul reducerii acestuia cu aplicarea amânării executării pedepsei în temeiul art. 83 C. pen.
Consideră că instanța de fond a analizat superficial atât starea de fapt cât și probele administrate în cauză, din care nu rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru care au fost condamnați la câte 180 de zile amendă. Apreciază că o hotărâre de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, în caz contrat impunându-se a se pronunța achitarea.
Arată că din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă locul unde se aflau inculpații în momentul producerii accidentului. Din declarațiile martorilor T. A. și K. L. rezultă doar starea de fapt cu privire la dinamica accidentului în momentul ulterior producerii acestuia, excepție fiind declarația martorei I. C. care precizează exact unde se aflau cei trei inculpați în momentul anterior și momentul producerii accidentului.
Consideră că judecătorul fondului în motivarea hotărârii face o nouă interpretare a acuzațiilor făcute de parchet prin rechizitoriu și procesele verbale de sesizare, respectiv la pagina 3 alin. 2 al hotărârii se precizează că inculpații au încercat să dovedească prin declarațiile date în calitate de martori, că la momentul producerii accidentului numita Szepesi A. nu se afla în zonă și că acesta constituie o împrejurare esențială.
Solicită a se avea în vedere că atât prin procesul verbal de sesizare din data de 10.12.2012 cât și prin rechizitoriul parchetului s-a reținut că inculpații au făcut declarații contradictorii cu privire la locul în care s-au aflat ei la momentul premergător și în timpul producerii accidentului și au susținut că numita Szepesi A. nu are nici o contribuție la producerea acestuia. Arată că inculpații nu au declarat faptul că numita Szepesi A. nu s-ar fi aflat în zonă la momentul producerii acestuia, ci au declarat unde se aflau ei și și-au exprimat părerea cu privire la faptul că numita Szepesi A. nu a avut nici o contribuție în producerea accidentului. Consideră că împrejurările esențiale nu sunt locul unde se aflau inculpații și nici aprecierile acestora cu privire la faptul că Szepesi A. ar fi avut sau nu vre-o contribuție în producerea accidentului.
Consideră că atributul de a aprecia contribuția în producerea accidentului aparține exclusiv instanței de judecată și nu a martorilor, aceștia făcând simple afirmații și aprecieri personale care nu au nici o relevanță.
Arată că în motivare instanța de fond reține în mod eronat o parte din dinamica producerii accidentului, respectiv faptul că Szepesi A. s-ar fi aflat în spatele autovehiculului condus de K. L. în condițiile în care Curtea de Apel prin decizia nr. 976/2013 a dispus achitarea inculpatei Szepesi A. pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului. Argumentează că la poarta imobilului Szepesi A. se afla soțul acesteia Szepesi K., în timp ce inculpatul Szepesi D. se afla în stația peco, iar locul în care se afla inculpata V. I. nu reprezintă o împrejurarea esențială, în condițiile în care aceasta a menținut declarațiile date cu privire la faptul că Szepesi A. a ieșit pe margine drumului până la intersecție și că nu venea nici o mașină, aceasta fiind percepția inculpatei. Precizează că instanța de fond a reținut faptul că inculpata V. I. nu s-a aflat în stradă și solicită a se avea în vedere că din declarația martorei I. C. rezultă fără dubiu că inculpata se afla în fața porții numitei Szepesi A. la momentul la care aceasta a plecat, după care a intrat în curte, moment în care a auzit bufnitura produsă de impactul autovehiculului cu stâlpul respectiv. Arată că pe înregistrarea video din stația peco se poate observa persoanele aflate la poarta imobilului aparținând numitei Szepesi A., respectiv cei doi inculpați V. I. și Szepesi K., precum și faptul că inculpatul Szepesi D. coboară din stația peco, după momentul impactului.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul Szepesi D. nu-și însușește declarația în data de 22.10.2012, acesta aflând conținutul ei doar în fața instanței de judecată, când i-a fost citită de către instanță.
Arată că inculpatul Szepesi K. este soțul numitei Szepesi A., are 80 de ani iar relatările acestuia cu referire la faptul că au trecut 15 sau 10 minute din momentul în care soția sa a plecat de acasă cu mașina pot fi considerate relative și subiective, având în vedere și problemele acestuia cu auzul cât și problemele de sănătate.
Precizează că prin decizia penală nr. 38/2014 pronunțată de Tribunalul A. s-a constat intervenirea legi penale de discriminare asupra infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C. pen. pentru care a fost condamnată Szepesi A. prin sentința penală nr. 526/2013 a Judecătoriei Aiud, fapt ce conduce la constatarea lipsei de pericol a faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Consideră că pedeapsa aplicată de instanța fondului, de 180 de zile amendă, este inoportună, reportat la consecințele avute asupra inculpaților, față de lipsa antecedentelor penale precum și a lipsei pericolului social al faptei.
Solicită a se avea în vedere conduita inculpaților anterioară săvârșirii infracțiunii și relațiile existente între aceștia și numita Szepesi A..
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de inculpații V. I., Szepesi K. și Szepesi D. doar sub aspectul subsidiarului, în sensul de a se menține pedeapsa aplicată de instanța de fond în ceea ce privește amenda stabilită și să se dispună amânarea aplicării acestei pedepse, raportat la împrejurările susținute de apărătorul inculpaților, respectiv lipsa antecedentelor penale ale inculpaților și conduita acestora pe parcursul procesului penal.
În ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpaților, solicită respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere împrejurările esențiale cu privire la locul unde se aflau martorii-inculpați și momentul la care a avut loc accidentului, iar faptul că ulterior s-a pronunțat soluția ca urmare a dezincriminării infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C. pen. pentru care a fost condamnată Szepesi A., nu are relevanță sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiuni reținute în sarcina celor trei inculpați.
Având ultimul cuvânt inculpata V. I. solicită achitarea sa având arătând că nu este vinovată.
Având ultimul cuvânt inculpatul Szepesi K. arată că este nevinovat și solicită achitarea sa.
Având ultimul cuvânt inculpatul Szepesi D. solicită achitarea sa.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud din data de 13.06.2013 dat în dos. nr. 371/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: V. I. ,SZEPESI K. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal din 1969, și inculpatul SZEPESI D. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin 1 Cod penal din 1969.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 25.06.2013 sub nr. dosar _ .
În fapt s-a reținut în esență prin actul de trimitere în judecată că audiați în calitate de martori în dosarul penal nr. 307/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Aiud la datele de 27.05.2010, 22.12.2011 și 22.10.2011 iar ulterior în dosarul nr._ al Judecătoriei Aiud, în datele de 12.09.2012 – inculpatul Szepesi K., 24.10.2012 – inculpata V. I., au făcut afirmații mincinoase asupra împrejurărilor esențiale în care s-a produs accidentul rutier în care a fost implicată numita Szepesi A.; se reține că toți inculpații au afirmat că aceasta s-ar fi îndepărtat de locul accidentului la o distanță considerabilă și abia apoi având loc accidentul, declarații care sunt contrazise de restul probelor administrate în respectiva cauză.
Prin sentința penală nr.1605/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în baza art. 273 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal, art.5 Cod penal și art. art.61 alin.4 lit. Cod penal au fost condamnați inculpații V. I., SZEPESI K., , la câte 180 zile-amendă pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă (3 acte materiale).
În baza art. 273 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal și art. art.61 alin.4 lit. Cod penal a fost condamnat inculpatul SZEPESI D., la 180 zile-amendă pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art.61 alin.2 Cod penal s-a stabilește o sumă de 10 lei pentru o zi-amendă, inculpații fiind obligați să plătească o amendă în cuantum de 1800 lei.
În baza art.63 alin.1 Cod penal s-a atras atenția inculpaților că în cazul neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
În baza art. 272 rap la art. 274 alin 1 Cod. pr. pen.a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpații Szepesi K., Szepesi D., V. I. au fost audiați in calitate de martori în dosarul penal nr. 307/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Aiud la datele de 27.05.2010, 22.12.2011 și 22.10.2011 iar ulterior în dosarul nr._ al Judecătoriei Aiud, în datele de 12.09.2012 – inculpatul Szepesi K., 24.10.2012 – inculpata V. I., privind pe inculpata Szepesi A. trimisă in judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev de art.184 alin 1 și 3 Cod penal din 1969 și a art. 89 alin 1 din OUG 195/2002, persoane vătămate fiind martorii K. I. și K. L..
Reține instanța de fond că inculpații au fost propuși în calitate de martori de numita Szepesi A., și că aceștia încă de la început, din faza de urmărire penală au făcut afirmații mincinoase asupra împrejurărilor esențiale în care s-a produs accidentul rutier în care a fost implicată numita Szepesi A..
Toți cei trei inculpați au afirmat că aceasta plecase cu autovehiculul pe care-l conducea și se îndepărtase semnificativ în momentul în care s-a produs accidentul de circulație în urma căruia mașina condusă de martorul K. L. a intrat în stâlp – afirmații care vin în contradicție cu restul probelor administrate; prin urmare ceea ce au încercat cei trei inculpați să susțină prin afirmațiile făcute a fost împrejurarea că, plecând de la locul respectiv cu minute bune înaintea producerii respectivului accident,inculpata la acea vreme, Szepesi A. nu avea cum să aibă vreo culpă în producerea acestui accident. Mai mult, pentru a da credibilitate afirmațiilor lor, fiecare dintre inculpați a susținut că a perceput în mod direct, (cu toate că inculpata V. nu s-a aflat în stradă iar inculpatul Szepesi D. se afla în interiorul stației Peco) momentul în care numita Szepesi A. a pus în mișcare autovehiculul plecând înspre direcția T., toți susținând că la acel moment nu exista nicio altă mașină pe drum.
Prin urmare instanța de fond a apreciat că împrejurarea pe care inculpații au încercat s-o dovedească prin afirmațiile făcute în calitate de martori, cum că la momentul producerii accidentului numita Szepesi A. nu se afla în zonă, constituie o împrejurare esențială, întrucât în condițiile în care ar fi fost reținută ca fiind reală ar fi determinat exonerarea respectivei inculpate de vreo culpă în producerea accidentului și în final achitarea acesteia de către instanță.
Mai constată instanța că audiați fiind în cursul urmăririi penale au declarat că-și mențin declarațiile date în calitate de martori, atât cele date în cursul urmărire penală cât și cele date în fața instanței și că nu doresc să facă alte declarații.
Fapta inculpatei V. I. care în data de 27.05.2010 și la data de 22._ în fața organelor de cercetare ale poliției judiciare, precum și la data de 24.10.2012, în fața instanței în calitate de martor, a făcut afirmații mincinoase asupra împrejurărilor esențiale în care s-a produs accidentul rutier în care a fost implicată numita Szepesi A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 alin.l C. pen., cu aplicarea, art.41 alin.2 C.pen.
Fapta inculpatului Szepesi K. care în data de 27.05.2010 și la data de 22.12.2011 în fața organelor de cercetare ale poliției judiciare, precum și la data de 12.09.2012, instanței, în calitate de martor, a făcut afirmații mincinoase asupra împrejurărilor esențiale în s-a produs accidentul rutier în care a fost implicată numita Szepesi A.,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 alin.l C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
Fapta inculpatului Szepesi D. care la data de 22.10.2011,în fața organelor de cercetare ale poliției judiciare, în calitate de martor, a făcut afirmații mincinoase asupra împrejurărilor esențiale în care s-a produs accidentul rutier în care a fost implicată numita Szepesi A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped de art. 260 alin.l C. pen.
În vederea determinării legii penale mai favorabile, în mod global, în sensul celor exprimate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, instanța de fond a reținut că reglementarea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de Cod penal din 1969 este identică cu cea prevăzută de Cod penal din 2009, sub aspectul conținutului infracțiunii,astfel că nu se impune o schimbare a încadrării juridice, realizându-se doar o recalificare a faptei prin prisma aplicării prevederilor art. 5 Cod penal referitor la legea penală mai favorabilă.
Codul penal incriminează această infracțiune la art. 273 alin 1 și prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda.
Față de prevederile legale care sancționează fapta respectivă, instanța de fond a apreciat ca fiind mai favorabile prevederile art. 273 alin 1 din Codul penal actual atât sub aspectul limitelor pedepsei închisorii, atât minime cât și maxime, cât și prin prisma faptului că Cod penal prevede pedeapsa alternativă a amenzii.
În consecință, a recalificat faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată din infracțiunea de mărturie mincinoasă prev de art. 260 alin 1 Cod penal din 1969 în infracțiunea de mărturie mincinoasă prev de art. 273 alin 1 Cod penal.
Instanța de fond a înlăturat solicitarea inculpaților de a fi achitați în temeiul art. 16 lit a, b și c Cod. pr. pen.arătând că, soluția pronunțată față de numita Szepesi A. prin decizia penală nr. 38/2014 a Tribunalului A., prin care s-a dispus încetarea executării pedepsei de 10 luni închisoare cu suspendare condiționată la care aceasta a fost condamnată prin sentința penală 526/2013 a Judecătoriei Aiud,în baza art. 4 Cod penal ca urmare a dezincriminării faptei,întrucât soluția pronunțată în respectivul dosar nu are vreo influență asupra existenței infracțiunii reținute în sarcina inculpaților.
Mai reține instanța de fond că existența infracțiunii de mărturie mincinoasă nu este condiționată de pronunțarea unei condamnări în cauza în care s-au făcut afirmațiile mincinoase, având în vedere că infracțiunea poate fi săvârșită indiferent de soluția adoptată în respectiva cauză, de natura cauzei, respectiv civilă, penală, disciplinară sau în orice altă cauză în care sunt ascultați martori, câtă vreme este realizat elementul material al infracțiunii, respectiv acțiunea de a face afirmații mincinoase sau omisiunea martorului de a spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat.
Cât privește pericolul social al infracțiunii de mărturie mincinoasă, se arată că acesta rezultă din însăși materialitatea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol fiind înlăturate susținerile inculpaților cum că dezincriminarea faptei în legătură cu care au fost făcute afirmațiile mincinoase ar diminua sau mai mult, ar anula pericolul social al faptei săvârșite de inculpații din prezenta cauză. De asemenea, față de soluția de achitare pe care o doresc inculpații motivat de lipsa pericolului social, instanța de fond reține faptul că dispozițiile Cod penal actual nici măcar nu prevăd posibilitatea de a se dispune achitarea din acest considerent.
În concluzie, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 C.pr.pen. întrucât faptele există, au fost săvârșite de către inculpați și constituie infracțiuni, s-a dispus condamnarea inculpaților Szepesi K., Szepesi D., V. I..
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpaților,au fost avute în vedere, criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal și raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților Szepesi K., Szepesi D., V. I. prezintă un grad concret mediu de periculozitate,dedus din împrejurarea și modul de comitere a infracțiunii, respectiv din aceea că au declarat mincinos cu privire la faptele percepute, scopul fiind de a evita ca numita Szepesi A. să răspundă penal pentru faptele de care era învinuită și pentru care ulterior a fost trimisă în judecată și condamnată, motivul fiind probabil relația de rudenie existentă între aceasta și inculpații Szepesi K., Szepesi D. și relația de prietenie cu inculpata V. I..
În ce privește persoana inculpaților Szepesi K., Szepesi D., V. I.,se reține că aceștia sunt integrați din punct de vedere social, au un domiciliul stabil au un nivel mediu de școlarizare și nu au antecedente penale, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar (f.60-64 dos.u.p)
Referitor la atitudinea pe care inculpații au avut-o față de fapta săvârșită, instanța de fond a caracterizat-o ca fiind una nesinceră, atitudine pe care au adoptat-o atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței,precum și relațiile de rudenie între inculpații Szepesi precum și relația de prietenie cu inculpata V. I..
În alegerea sancțiunii aplicate inculpaților instanța de fond a ținut cont însă de lipsa antecedentelor penale ,de faptul că infracțiunea săvârșită nu a modificat starea de fapt în dosarul în care era cercetată Szepesi I., precum și de motivația săvârșirii faptei, oarecum de înțeles prin prisma relațiilor existente între inculpați și numita Szepesi A..
Astfel, față de aceste criterii instanța de fond s-a orientat către pedeapsa amenzii penale, considerând că aceasta este de natură a asigura scopul și în aceeași măsură funcția ei educativă.
În ceea ce privește pedepsele accesorii și cele complementare s-au avut în vedere dispozițiile art. 12 al. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă.
Având în vedere că pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru care au fost condamnați inculpații legea mai favorabilă a fost determinată ca fiind noul Cod penal, instanța de fond a constatat că pedeapsa accesorie poate fi aplicată doar în condițiile în care se aplică și pedeapsa complementară.
Față de elementele concrete ale cauzei, instanța de fond a apreciat că nu este necesară aplicarea unei pedepse complementare și în consecință nici a unei pedepse accesorii.
Instanța de fond subliniază că deși nu ignoră circumstanțele săvârșirii fapelor, raportându-se însă la infracțiunea săvârșită, infracțiune de pericol, al cărei obiect juridic îl reprezintă relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției și aflarea adevărului, instanța consideră că nu este oportună amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 Cod penal și cu atât mai puțin renunțarea la aplicarea pedepsei, conform art. 80 Cod penal.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat apel inculpații Szepesi K., Szepesi D., V. I. solicitând, în temeiul disp. art. 421 alin. 2 lit. a C. pr. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, în temeiul disp. art. 16 lit. a, b și c C. pr. pen să se dispună, în principal, achitarea inculpaților, iar în subsidiar, în temeiul art. 80, renunțarea la aplicarea pedepsei, reindividualizarea cuantumului pedepsei în baza criteriilor prev. de art. 74 C. pen. în sensul reducerii acestuia cu aplicarea amânării executării pedepsei în temeiul art. 83 C. pen.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă Arată că din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă locul unde se aflau inculpații în momentul producerii accidentului,iar din declarațiile martorilor T. A. și K. L. rezultă doar starea de fapt cu privire la dinamica accidentului în momentul ulterior producerii acestuia, excepție fiind declarația martorei I. C. care precizează exact unde se aflau cei trei inculpați în momentul anterior și momentul producerii accidentului.
Consideră că judecătorul fondului în motivarea hotărârii face o nouă interpretare a acuzațiilor făcute de parchet prin rechizitoriu și procesele verbale de sesizare,atunci când precizează că inculpații au încercat să dovedească prin declarațiile date în calitate de martori, că la momentul producerii accidentului numita Szepesi A. nu se afla în zonă și că acesta constituie o împrejurare esențială.
Solicită a se avea în vedere că atât prin procesul verbal de sesizare din data de 10.12.2012 cât și prin rechizitoriul parchetului s-a reținut că inculpații au făcut declarații contradictorii cu privire la locul în care s-au aflat ei la momentul premergător și în timpul producerii accidentului și au susținut că numita Szepesi A. nu are nici o contribuție la producerea acestuia. De asemenea se susține că inculpații nu au declarat faptul că numita Szepesi A. nu s-ar fi aflat în zonă la momentul producerii acestuia, ci au declarat locul unde se aflau și că atributul de a aprecia contribuția în producerea accidentului aparține exclusiv instanței de judecată și nu a martorilor, aceștia făcând simple afirmații și aprecieri personale care nu au nici o relevanță.
Se susține în continuare că instanța de fond reține în mod eronat o parte din dinamica producerii accidentului în care a fost implicată Szepesi A.,respectiv că aceasta s-ar fi aflat în spatele autovehiculului condus de K. L. în condițiile în care Curtea de Apel prin decizia nr. 976/2013 a dispus achitarea inculpatei Szepesi A. pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului. Argumentează că la poarta imobilului Szepesi A. se afla soțul acesteia Szepesi K., în timp ce inculpatul Szepesi D. se afla în stația peco, iar locul în care se afla inculpata V. I. nu reprezintă o împrejurarea esențială, în condițiile în care aceasta a menținut declarațiile date .
Precizează că instanța de fond a reținut faptul că inculpata V. I. nu s-a aflat în stradă și solicită a se avea în vedere că din declarația martorei I. C. rezultă fără dubiu că inculpata se afla în fața porții numitei Szepesi A. la momentul la care aceasta a plecat, după care a intrat în curte, moment în care a auzit bufnitura produsă de impactul autovehiculului cu stâlpul respectiv. Arată că pe înregistrarea video din stația peco se poate observa persoanele aflate la poarta imobilului aparținând numitei Szepesi A., respectiv cei doi inculpați V. I. și Szepesi K., precum și faptul că inculpatul Szepesi D. coboară din stația peco, după momentul impactului.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul Szepesi D. nu-și însușește declarația în data de 22.10.2012, acesta aflând conținutul ei doar în fața instanței de judecată, când i-a fost citită de către instanță.
Arată că inculpatul Szepesi K. este soțul numitei Szepesi A., are 80 de ani iar relatările acestuia cu referire la faptul că au trecut 15 sau 10 minute din momentul în care soția sa a plecat de acasă cu mașina pot fi considerate relative și subiective, având în vedere și problemele acestuia cu auzul cât și problemele de sănătate.
Precizează că prin decizia penală nr. 38/2014 pronunțată de Tribunalul A. s-a constat intervenirea legi penale de discriminare asupra infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C. pen. pentru care a fost condamnată Szepesi A. prin sentința penală nr. 526/2013 a Judecătoriei Aiud, fapt ce conduce la constatarea lipsei de pericol a faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Consideră că pedeapsa aplicată de instanța fondului, de 180 de zile amendă, este inoportună, reportat la consecințele avute asupra inculpaților, față de lipsa antecedentelor penale precum și a lipsei pericolului social al faptei.
Solicită a se avea în vedere conduita inculpaților anterioară săvârșirii infracțiunii și relațiile existente între aceștia și numita Szepesi A..
Curtea de apel analizând sentința atacată potrivit criticilor formulate de apelanți și analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul caracterului devolutiv al apelului potrivit art.417 alin2 Cproc.pen constată că apelul este nefondat,sentința atacată fiind legală și temeinică.
Din probele administrate în cauză instanța de apel reține că inculpații Szepesi K., Szepesi D., V. I. au fost audiați in calitate de martori în dosarul penal nr. 307/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Aiud la datele de 27.05.2010, 22.12.2011 și 22.10.2011 iar ulterior în dosarul nr._ al Judecătoriei Aiud, în datele de 12.09.2012 – inculpatul Szepesi K., 24.10.2012 – inculpata V. I.,fiind propuși în apărare de inculpata Szepesi A. trimisă in judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev de art.184 alin 1 și 3 Cod penal din 1969 și a art. 89 alin 1 din OUG 195/2002, persoane vătămate fiind martorii K. I. și K. L..
Din analiza conținutului mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești,Curtea reține că situația de fapt expusă atât în actul de sesizare al instanței cât și cea reținută de instanța de fond este corectă,relevante sub aspect probatoriu fiind declarațiile martorilor K. L.,K. Ibolyia,Ț. A. A.,procesul verbal de vizionare a imaginilor înregistrate de camera de supraveghere amplasată în stația Peco FloreaOil ,raportul de expertiză tehnică judiciară .
Astfel probele menționate au dovedit dinamica producerii accidentului de circulație produs la data de 23 01 2010 în jurul orei 13,00 în care au fost implicate autoturismele conduse de partea vătămată K. L. și inculpata V. I.,din care reiese că partea vătămată în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. Aiud având direcția de deplasare A.-I. –T.,a fost acroșat de autoturismul condus de inculpata Szepeși care nu i-a acordat prioritate .
Astfel că martorul pentru a evita impactul cu autoturismul condus de inculpata Szepeși a efectuat o manevră de virare la dreapta și deși a frânat a intrat în coliziune cu stâlpul de electricitate din afara părții carosabile,urmare a impactului cei doi pasageri ai autoturismului suferind vătămări corporale.
Pentru a infirma această stare de fapt inculpații Szepesi K., Szepesi D., V. I. au fost propuși ca martori în cauza în care inculpata Szepeși era cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2,4 Cod pen și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin 1 din OUG 195/2002, persoane vătămate fiind martorii K. I. și K. L..
În respectiva cauză aceștia declarând mincinos că inculpata Szepeși A. aflată la volanul autoturismului se îndepărtase de locul producerii accidentului ,aspect infirmat cu declarațiile părților vătămate,imaginile înregistrate de camera de supraveghere amplasată în stația Peco FloreaOil și raportul de expertiză tehnică judiciară.
Curtea reține în continuare că criticile apelanților conform cărora nu era atributul instanței de fond sesizată cu prezenta cauză să analizeze dinamica producerii accidentului de circulație pentru care a fost trimisă în judecată inculpata Szepeși A. sunt nefondate întrucât o asemenea analiză era necesară tocmai pentru a se stabili dacă în contextul probator administrat în această cauză declarațiile inculpaților Szepesi K.,Szepesi D., V. I. corespund realității și dacă acestea au fost în măsură să influențeze adevărul judiciar.
Curtea reține că ambele ipoteze se confirmă în cauză, respectiv pe de o parte declarațiile inculpaților sunt nereale,iar pe de altă parte prin acestea inculpații au urmărit înlăturarea vinovăției inculpatei Szepeși A..
Potrivit art. 273 alin.1 Cod penal, fapta martorului care, participând in aceasta calitate . afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasa, indiferent daca instanța care a soluționat cauza a înlăturat din ansamblul probator administrat declarațiile date de acesta ca fiind nesincere, întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasa se consuma in momentul in care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la împrejurările esențiale, neavând relevanta daca au influențat sau nu soluția pronunțată.
Nici împrejurarea că în cauză ca efect al aplicării legii penale mai favorabile față de inculpata Szepeși A. s-a dispus prin decizia penală nr. 38/2014 a Tribunalului A., încetarea executării pedepsei de 10 luni închisoare cu suspendare condiționată la care aceasta a fost condamnată prin sentința penală 526/2013 a Judecătoriei Aiud, în baza art. 4 Cod penal ca urmare a dezincriminării faptei,nu are relevanță cu privire la existența infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Curtea reține că în mod legal instanța de fond a apreciat că soluția pronunțată în respectivul dosar nu are vreo influență asupra existenței infracțiunii reținute în sarcina inculpaților.
În ce privește motivul de apel privind reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților Curtea reține că pedepsele aplicate sunt proporționale cu natura și pericolul social al infracțiunilor reținute în sarcina acestora. Gradul de pericol social concret, propriu infracțiunilor săvârșite de către inculpați, este unul mediu raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptelor(prin săvârșirea infracțiunii s-a urmărit inducerea în eroare a autorităților judiciare) scopul urmărit(înlăturarea răspunderii penale a numitei Szepeși A. și urmările produse sau ce s-ar fi putut produce(posibilitatea determinării unei grave erori de fapt ).
In consecință, cum in cauza, soluția de condamnare a inculpaților nefiind in contradicție cu ansamblul probator administrat, ci se întemeiază pe probele cauzei,apelurile declarate de inculpați au fost respinse.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen.va obligă apelanții să achite statului câte 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații V. I., SZEPESI K. și SZEPESI D. împotriva sentinței penale nr.1605/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă apelanții să achite statului câte 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. B. C. M. M.
Grefier
L. B.
Red EB/18.02.2015
Tehn LB/18.02.2015/2 exp.
Jud fond V. M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 100/2015. Curtea... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
