Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 671/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 671/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 671/A/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul S. G. împotriva sentinței penale nr. 609 din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar penal nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant S. G., avocat I. M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care Curtea constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant S. G., avocat I. M., solicită achitarea inculpatului ca urmare a admiterii apelului în temeiul art. 19 din Legea nr._ coroborat cu art. 181 din vechiul cod penal și art. 5 noul cod penal. Solicită admiterea apelului și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ față de fapta de furt calificat, recunoscută, dar având în vedere atingerea minimă adusă valorii ocrotite, precizând că inculpatul a sustras două găini. Arată că prejudiciul este recunoscut, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Susține că inculpatul are antecedente penale însă săvârșirea infracțiunii este determinată de starea materială precară. Solicită să se aibă în vedere scopul pedepsei și conduita inculpatului. Solicită instanței clemență. Consideră că prin aplicarea amenzii cu caracter administrativ se poate preveni săvârșirea de noi fapte penale. Arată că prejudiciul este redus. Solicită admiterea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat în speță și menținerea sentinței penale 609/2015 a Judecătoriei Aiud. Arată că s-a solicita aplicarea art. 181 din vechiul cod penal însă două din faptele deduse judecății au fost săvârșite sub imperiul vechiului cod penal și una a fost săvârșită după 1 februarie 2014, astfel că, conform art. 10 din Legea nr. 187/2012 tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică conform legii noi. Apreciază că în speță este obligatorie aplicarea dispozițiilor din noul cod penal, iar pe noul cod penal nu există această prevedere a lipsei pericolului social. Mai arată că atât renunțarea la aplicarea pedepsei, cât și suspendarea executării pedepsei sunt excluse date fiind condamnările anterioare ale inculpatului. Susține că pedeapsa a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
În replică, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat arată că nu există pluralitate de infracțiuni în apel întrucât a intervenit împăcarea, astfel că actul material supus analizei este săvârșit în 20 ianuarie 2014.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud din data de 21.10.2014 dat în dos. nr. 181/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. G. fiul lui N. și M. ns. la data de 30.10.1966 în loc Teiuș județul A., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, recidivist (recidivă postcondamnatorie), cu domiciliul în loc Teiuș, .. 56 județul A., CNP_, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. d alin 2 lit. b Cod penal art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b, d alin 2 lit. b Cod penal, art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. d alin 2 lit. b Cod penal.
S-a reținut în esență prin actul de trimitere în judecată că la data de 15.01.2014, inculpatul S. G., în jurul orei 18:55, profitând că era întuneric afară, a pătruns prin escaladarea gardului în curtea persoanelor vătămate P. I. și P. I. M. din Teiuș,și a sustras o găină, moment în care a fost surprins de persoana vătămată.
2. La data de 20.01.2014, inculpatul S. G., în jurul orei 18:25, profitând de asemenea că era întuneric afară, a pătruns prin escaladarea gardului în curtea persoanei vătămate A. I. din Teiuș, a sustras 3 găini, pe care le-a introdus-o într-un sac de rafie, moment în care a fost surprins de persoana vătămată, pe lângă care a reușit să fugă, abandonând în mâinile acesteia sacul cu găini.
3. În noaptea de 20/21.02.2014, în jurul orei 00:00-00:30 același inculpat, stăruind în comportamentul infracțional, a luat din nou hotărârea să fure găini de la familia P., astfel că a pătruns în curtea acesteia, prin escaladarea gardului, s-a îndreptat spre cotețul de găini, a deschis ușița și a sustras un număr de 2 găini.
Fiind audiat de organul de cercetare penală, inculpatul nu a recunoscut niciuna dintre fapte susținând, cu privire la fapta în care a fost surprins în flagrant de către organele de poliție, că a găsit găinile lângă un tomberon de gunoi, fără a da nicio o explicație pentru care la o ora atât de târzie se afla în vecinătatea locului faptei, iar cu privire la celelalte, că în momentul comiterii acestora se afla singur la domiciliu sau tot la domiciliu, împreună cu mama sa.
Starea de fapt enunțată se arată că ar fi dovedită de următoarele mijloace de probă:
declarațiile persoanelor vătămate P. I., A. I.
procese verbale de cercetare la fața locului și planșe fotografice aferente
declarațiile martorilor P. I. M., M. N., M. O. I.,
dovezi de ridicare găini sustrase și predate persoanei vătămate P. I.;
procese verbale de confruntare a inculpatului cu persoanele vătămate
dovezi de ridicare saci în care inculpatul a introdus găinile sustrase, găsiți în curtea persoanei vătămate A., respectiv asupra inculpatului;
fișă de cazier judiciar
Desfășurarea cercetării judecătorești
La termenul de judecată din data de 18 martie 2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul S. G., prezent personal în fața instanței, a învederat că dorește să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției prev. de art. 375 Cod. pr. pen. și că recunoaște săvârșirea faptei. După ascultarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin 1 Cod. pr. pen. (f. 56 dos inst), instanța a încuviințat cererea inculpatului și a dispus ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii de recunoaștere a vinovăției.
Prin sentința penală nr. 609 din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar penal nr._ în baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen. a fost încetat procesul penal față de inculpatul S. G. cu privire la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. d alin 2 lit. b Cod penal ca urmare a împăcării părților. (persoană vătămată P. I., fapta din data de 15.01.2014).
În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen. a fost încetat procesul penal față de inculpatul S. G., cu privire la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b, d alin 2 lit. b Cod penal ca urmare a împăcării părților. (persoană vătămată P. I., fapta din data de 20/21.02.2014).
În baza art. 228 alin. 1 – 229 alin 1 lit. d alin 2 lit. b Cod penal cu aplic art. 75 alin 2 lit. b, art. 76 alin 1 Cod penal, art. 41 Cod penal și art. 396 alin 10 Cod. pr. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului S. G. la o pedeapsă de 10 luni și 20 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. (persoană vătămată A. I., fapta din data de 20.01.2014)
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 104 alin 2 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 696 zile rămas de executat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sent penală nr. 471/2008 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin dec pen nr. 159/2009 a Curții de Apel A. I..
În baza art. 104 alin 2 fraza a II – a Cod penal raportat la art. 43 alin 2 Cod penal s-a adăugat la pedeapsa de 10 luni și 20 zile închisoare aplicată prin prezenta, restul rămas de executat de 696 zile, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de10 luni și 20 zile închisoare + 696 zile închisoare.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
S-a constată că persoana vătămată A. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză prejudiciul fiind recuperat iar în baza art. 159 alin 2 Cod penal s-a constatat stinsă acțiunea civilă formulată de persoana vătămată P. I..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt că la data de 15.01.2014, inculpatul S. G. a pătruns prin escaladarea gardului în curtea persoanei vătămate P. I. din Teiuș, a sustras o găină fiind surprins de fiul persoanei vătămate P. I., numitul P. I. M.; ca urmare inculpatul S. a fugit abandonând sacul în care se afla găina sustrasă.
La data de 20.01.2014, inculpatul S. G., a pătruns prin escaladarea gardului în curtea persoanei vătămate A. I. din Teiuș, a sustras 3 găini, pe care le-a introdus-o într-un sac de rafie, moment în care a fost surprins de persoana vătămată, pe lângă care a reușit să fugă, abandonând în mâinile acesteia sacul cu găini.
În noaptea de 20/21.02.2014, în jurul orei 00:00-00:30 același inculpat, a luat din nou hotărârea să fure găini de la persoana vătămată P., astfel că a pătruns în curtea acesteia, prin escaladarea gardului și a sustras un număr de 2 găini, pe care le-a introdus într-un sac pentru deșeuri menajere pe care îl avea asupra sa în acest scop, apoi a părăsit curtea persoanei vătămate în același mod. Deplasându-se cu găinile, pe o stradă lăturalnică, una dintre găini a scăpat din sac;încercând să o prindă, a fost observat de martorul M. N. care a alertat poliția prin serviciul 112, fiind identificat inculpatul de către o patrulă de poliție având păsările asupra sa.
Starea de fapt astfel cum mai sus a fost expusă este susținută de probele administrate în cauză respectiv: plângerile și declarațiile persoanelor vătămate; procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 18 dos.u.p) și procesul verbal de sesizare din oficiu (fila 19 dos.u.p) declarațiile martorilor, numitul P. I. M. arată împrejurările în care l-a surprins pe inculpat în curtea locuinței având asupra sa găinile; martorul asistent M. O. I. (fila 63 dos.u.p) care descrie modul în care l-a observat pe inculpat în timp ce încerca să prindă o găină și s-o introducă într-un sac pe care-l avea asupra sa, fapt ce l-a determinat să apeleze organele de poliție.
De asemenea, din procesele verbale de cercetare la fața locului se reține că gospodăriile persoanelor vătămate erau împrejmuite fiind exclus ca păsările sustrase să fi putut ieși în stradă, cotețele pentru găini ale celor două persoane vătămate fiind încuiate.
Dacă în faza de urmărire penală inculpatul a negat în mod constant faptele, în faza de judecată a revenit asupra poziției sale recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa și solicitând judecarea cauzei conform procedurii privind recunoașterea vinovăției, cerere încuviințată de instanță.
Cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în formă consumată în tentativă la infracțiunea de furt calificat formulată de apărătorul inculpatului, a fost respinsă de instanța de fond care a constatat că infracțiunea de furt se consumă în momentul în care are loc acțiunea de luare a bunului din posesia altei persoane. Or, prin faptul că inculpatul a luat respectivele găini din cotețul în care se aflau închise și le-a introdus în sacul pe care-l avea asupra sa, a avut loc imposedarea sa cu respectivele păsări și implicit consumarea infracțiunii, inculpatul dobândind la acel moment posibilitatea de a se comporta față de bun ca și cum i-ar aparține. Este lipsit de relevanță sub acest aspect, că ulterior, surprins fiind de proprietar, a abandonat bunurile. Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă consumată, chiar dacă inculpatul nu a reușit sa păstreze bunul fiind prins imediat după luarea acestuia.
În drept faptele inculpatului S. G., care în datele de 15.01.2014, 20.01.2014, în jurul orelor 18:00-19:00 și apoi în noaptea de 20/21.02.2014, a pătruns prin escaladarea gardului în gospodăriile persoanelor vătămate P. I., respectiv A. I., situate în Teiuș, profitând de lăsarea întunericului, apoi a sustras mai multe găini, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de furt calificat săvârșite în concurs real, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen., art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen., art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen.
Față de datele săvârșirii infracțiunilor, ultima fiind săvârșită la data de 20/21.02.2014, având în vedere prevederile art. 10 din lg nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Cod penal instanța de fond a constatat că sunt aplicabile exclusiv dispozițiile Cod penal, nefiind incidente dispozițiile art. 5 Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Având în vedere însă manifestarea expresă de voință a inculpatului și a persoanei vătămate P. I., care au învederat în fața instanței că s-au împăcat, precum și dispozițiile art.159 Cod penal potrivit cărora împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres și aceasta înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, instanța a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b, d alin 2 lit. b Cod penal, (persoană vătămată P. I., fapta din data de 20/21.02.2014) și cu privire la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin 1 lit. b, d alin 2 lit. b Cod penal (persoană vătămată P. I., fapta din data de 20/21.02.2014).
În ce privește fapta de furt calificat săvârșită în dauna persoanei vătămate A. I., constatând că aceasta a solicitat în mod expres în fața instanței tragerea la răspundere penală a inculpatului arătând că nu dorește să se împace cu acesta, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului S. G..
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere,criteriile prevăzute de prevederile art. 74 Cod penal,repectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, respectiv nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială a acesteia.
Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului prezintă un grad concret mediu de periculozitate, dedus din împrejurarea și modul efectiv de comitere a infracțiunii, inculpatul, condamnat anterior pentru infracțiuni de exact aceeași natură, aflat în termenul de liberare condiționată,pătrunzând în locuința persoanei vătămate A. I., persoană în vârstă, în scopul de a obține cu ușurință bunuri, încercând să sustragă găini.
În ce privește persoana inculpatului, s-a reținut că acesta are un nivel mediu de școlarizare (școală profesională), iar din punct de vedere social, acesta are un domiciliu stabil și beneficiază de pensie (fila 58 dos inst).
Analizând fișa de cazier a inculpatului reține instanța de fond a reținut că acesta a fost condamnat anterior pentru mai multe fapte de furt calificat, fiind liberat la data de 30.10.2012 cu un rest de executat de 696 zile, fapt ce atrage reținerea stării de recidivă postcondamnatorie.
Referitor la atitudinea pe care inculpatul a avut-o față de fapta săvârșită, deși a negat pe tot parcursul urmăririi penale săvârșirea acesteia, ulterior a recunoscut fapta în fața instanței, arătând că regretă.
Raportat însă la împrejurările concrete ale faptei respectiv la bunurile pe care inculpatul a dorit a le sustrage – două găini – instanța de fond a apreciat că este necesar a fi reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin 2 lit. b Cod penal, cu atât mai mult cu cât prejudiciul a fost recuperat de persoana vătămată, justificându-se în cauză reducerea limitelor de pedeapsă potrivit art. 76 alin 1 Cod penal.
Având în vedere toate aspectele mai sus expuse instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în penitenciar, considerând că doar în această modalitate s-ar putea asigura scopul și în aceeași măsură funcția ei educativă, însă față de circumstanțele concrete ale faptei se va orienta spre minimul pedepsei închisorii.
În ceea ce privește pedepsele accesorii și cele complementare instanța de fond a precizat că are în vedere și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV/2007, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst c. Marii Britanii), astfel că interzicerea drepturilor nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi supusă aprecierii instanței de judecată.
Atât circumstanțele personale ale inculpatului, cât și natura faptei săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare a unor valori sociale importante ce vizează patrimoniul persoanelor, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prin urmare, în baza art. 67 alin 1 Cod penal va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 an.
Instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea exercițiului dreptului de a alege, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de a conduce anumite categorii de vehicule, de a părăsi teritoriul României, de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de a se afla în anumite localități, de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale, ori la alte adunări publice, de a comunica cu anumite persoane ori de a se apropia de acestea și de a se apropia de sediul persoanei vătămate, întrucât o atare pedeapsă complementară nu ar respecta principiul proporționalității, motiv pentru care nu s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. d, h, i, j, k, l, m, n și o Cod penal.
Având în vedere faptul că împrejurările comiterii infracțiunii nu au vreo legătură cu aspectele referitoare la exercitarea drepturilor de către străini, exercitarea funcției și profesiei și exercitarea autorității părintești sau a funcției de tutore ori curator, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. c, e, f și g Cod penal
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit prevederilor art. 65 alin. 1 Cod penal pentru a putea aplica pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, este necesară stabilirea unei pedepse principale privative de libertate, precum și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi. Dacă sunt întrunite ambele condiții, instanța de judecată va putea aplica pedeapsa accesorie numai cu privire la drepturile care au fost interzise și ca pedeapsă complementară.
Pentru aceleași motive arătate pentru aplicarea pedepsei complementare, instanța va interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că în cauză persoana vătămată A. I. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul solicitând achitarea inculpatului în temeiul art. 19 din Legea nr. 257/2013 coroborat cu art. 181 din vechiul cod penal și art. 5 noul cod penal,și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ față de fapta de furt calificat, recunoscută,având în vedere atingerea minimă adusă valorii ocrotite, precizând că inculpatul a sustras două găini.
În dezvoltarea motivelor de apel se invocă faptul că prejudiciul este recunoscut ,are o valoare redusă iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Referitor la persoana inculpatului se susține că deși inculpatul are antecedente penale săvârșirea infracțiunii a fost determinată de starea materială precară.
Consideră că prin aplicarea amenzii cu caracter administrativ se poate preveni săvârșirea de noi fapte penale.
Curtea de apel analizând sentința atacată potrivit criticilor formulate precum și analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 417,420 Cod procedură penală,constată că apelul este nefundat ,sentința atacată fiind legală și temeinică.
În fapt ,Curtea reține că în noaptea de 20/21.02.2014, în jurul orei 00:00-00:30 inculpatul S. G., stăruind în comportamentul infracțional, (acesta fiind surprins anterior în locuințele altor părți vătămate în timp ce sustrăgea găini), a luat din nou hotărârea să fure găini de la familia P. I., astfel că a pătruns în curtea acesteia, prin escaladarea gardului, s-a îndreptat spre cotețul de găini, a deschis ușița și a sustras un număr de 2 găini.
Inculpatul a apelat la procedura simplificată prevăzută de art.374 Cod procedură penală,astfel că la stabilirea stării de fapt și a vinovăției inculpatului s-au avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale.
În consecință, Curtea reține că în mod judicios, instanța de fond a reținut că activitățile infracționale desfășurate de inculpat întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum aceasta au fost încadrate în drept de prima instanță, și pentru care în mod corespunzător a fost angajată răspunderea sa penală. De altfel, în această privință, instanța de apel constată că inculpatul a recunoscut în totalitate comiterea faptelor, astfel cum au fost ele reținute prin actul de inculpare, solicitând chiar aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art.374 alin.4 C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, cerere admisă, în mod corespunzător, de către prima instanță.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului ,raportat la solicitarea acestuia de aplicarea a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 255/2013 coroborat cu art. 181 din vechiul cod penal și art. 5 noul cod penal, instanța de apel reținut că dispozițiile legale menționate nu-i sunt aplicabile inculpatului .
Astfel potrivit art.19 „atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 18/1 din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală”. În cauză fapta reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită la data de 20/21.02.2014,ulterior datei de 1 02 2014 data intrării în vigoare a Codului penal astfel în cauză sunt incidente dispozițiile precizate nici dispozițiile art. 5 Cod privind aplicarea legii mai favorabile .
În cauză apărarea inculpatului poate fi analizată din perspectiva cazurilor care constituie temei al achitării prevăzute de art. 16 Cod procedură penală,prin raportate la dispozițiile art.15 Cod penal care definește infracțiunea.
Potrivit art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală: "(5) Achitarea inculpatului se pronunță în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a) - d).";iar potrivit art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală: "(1) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu există;b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege; c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea; d)există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; e)lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii."
Analizând incidența cazurilor de achitare la cauza de față instanța de apel constată că în cauză nu este incident nici un caz de achitare,în cauză fiind îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Analizând în continuare dacă fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii astfel cum este definită de art.15 Cod penal „Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o”instanța de apel constată că fapta reținută în sarcina inculpatului este prevăzută de legea penală ,a fost săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe,fapta este nejustificată și imputabilă inculpatului.
Aspectele relevate de inculpat prin motivele de apel respectiv valoarea mică a prejudiciului care a fost recuperat, poate constitui un criteriu de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului ,însă nu atrage incidența nici unei cauze de achitare.
Relativ la valoarea prejudiciului dar și la circumstanțele personale ale inculpatului judecătorul fondului a făcut o apreciere justă a criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., în raport de conținutul concret al activității infracționale reținute în sarcina inculpatului și de datele ce caracterizează persoana sa. Astfel, Curtea a observat întinderea activității infracțională desfășurată de către inculpat, consecutivele acte materiale îndreptate împotriva patrimoniului părții vătămate .
Se apreciază raportat la aceste criterii că pedeapsa cu închisoarea aplicate a fost corect dozate și adaptate gravității faptei comise, dându-se eficiență, în mod legal, tuturor împrejurărilor de natură să califice sau să atenueze răspunderea penală, motiv pentru care Curtea a considerat că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate de către prima instanță. În acest sens, având în vedere toate circumstanțele privitoare la fapta comisă, modul de săvârșire-pe timp de noapte, prin efracție - gravitatea consecințelor generate de acestea, perseverența infracțională, precum și toate celelalte elemente de individualizare enumerate de prima instanța,, Curtea reține că, în mod pe deplin justificat, judecătorul fondului a apreciat că în cauză pedeapsa aplicată este proporțională cu fapta săvârșită.
Față de considerentele expuse în baza art 421 alin.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge apelul declarat de inculpatul S. G. împotriva sentinței penale nr. 609 din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar penal nr._ .
În baza dispoz. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul S. G. împotriva sentinței penale nr. 609 din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar penal nr._ .
În baza dispoz. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 06 2015.
Președinte,Judecător,
E. BocaSanda T.
Grefier,
C. M. N.
Red. / tehnored. E.B.
2 ex./22.09.2015
Jud. fond V. M.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 663/2015.... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 673/2015. Curtea... → |
|---|
